Acasă Blog Pagina 63

„Am terminat Medicina si m-am angajat la un penitenciar. Mi-au adus un pacient care avea dureri de stomac. Era un criminal, isi ucisese sotia cu sapte lovituri de cutit, dupa ce o prinsese cu altul in pat. Nu dupa foarte mult timp…”

0

Nu, ceea ce veti citi nu e un roman, e viata mea, care, ce-i drept, ar putea constitui oricand subiectul unui best-seller. V-am scris pentru ca am vrut sa va demonstrez ca iubirea invinge totul: ura, mentalitati…
M-am nascut in urma cu treizeci si opt de ani, intr-o comuna din judetul Cluj. Parintii mei, oameni gospodari, aveau de toate, asa ca nu le-a fost greu sa-i faca toate poftele singurei lor fete, Violeta. Eram cel mai frumos imbracata, aveam cele mai frumoase jucarii, aduse din strainatate si cumparate la preturi exorbitante.

Nici nu se punea problema ca eu sa raman in comuna, ca alte fete, care se maritau la saptesprezece ani si faceau o droaie de copii. Nu, parintii mei imi harazisera o soarta mai buna. S-au gandit sa urmez Facultatea de Medicina, sa ma fac medic, profesia cea mai respectata la noi in comuna. Nu m-am opus acestei idei nu pentru ca as fi fost fiica perfecta, care nu iese din cuvantul parintilor, ci pentru ca mi-a placut ideea de a fi medic.

Chiar voiam sa salvez vieti, sa le pot fi de folos semenilor mei. Asa se face ca, la varsta de optsprezece ani, am intrat la facultate, iar la douazeci si patru am terminat-o. Tata si-a pus atunci mari sperante in mine si a inceput sa traga sfori prin Cluj, ca sa ma angajeze la Spitalul Municipal. Zicea:
— Sa te vezi tu agatata acolo, ca pe urma faci o specializare in strainatate si, cum esti o fata desteapta, o sa ajungi sefa de clinica. Eu insa am avut alte planuri.

— Tata, am acceptat deja un post.
— Da, unde?
— La penitenciar. A crezut ca n-a auzit bine. S-a ridicat din fotoliu, de unde statea, s-a clatinat cateva clipe, apoi a izbucnit:
— Cum… la penitenciar? La puscarie? Pai ce, tu ai terminat ultima, esti proasta proastelor, sa te duci acolo, printre hoti si ucigasi? Nu, trebuie sa vorbim cu unchiu-tau, sa aranjeze el ceva, nu se poate asa ceva!
— Tata, dar nu intelegi! Eu am cerut sa ma duc acolo.
— Nici vorba! Te rog foarte mult sa-ti schimbi imediat optiunea! Nu se poate ca fata mea sa lucreze intr-un asemenea loc infect!

Ce scandal a fost atunci! Vreo saptamana nu ne-am vorbit, dupa ce tata mi-a reprosat ca sunt o fiica nerecunoscatoare, ca-mi bat joc de el dupa toate eforturile pe care le-a facut pentru mine. La un moment dat, a zis ca mi-am pierdut mintile, ca e o nebunie de moment sau un elan tineresc, un capriciu.

— Nu e nimic din toate astea. Vreau sa le fac bine si acelor sarmani. si ei au nevoie de ingrijire medicala, fiindca sunt oameni ca si noi.
— Puscariasii nu sunt oameni, sunt niste ratati. Calitatea de om nu o au cei care te jefuiesc sau ucid!
— Dar sunt totusi oameni, iar acolo, in inchisoare, platesc pentru ceea ce au facut.
Am ramas ferma pe pozitie si, in toamna, imi luam postul in primire: o camaruta intunecoasa cu o fereastra cu zabrele. Aveam o masa, un pat pentru consultatii, doua scaune si un dulap pentru medicamente.

Directorul inchisorii, un barbat la vreo saizeci de ani, s-a uitat ciudat la mine cand m-a vazut.

— Ma asteptam la vreo uratenie de femeie, drept sa va spun. Fiindca m-am mirat cand am auzit ca ati cerut postul asta. si mi-am zis ca e ceva in neregula cu dumneavoastra, ca ati patit vreun necaz, de va ingropati tineretea aici. Va dau un sfat, desi interesul meu e altul: fugiti cat mai puteti, ca asta-i iadul pe Pamant, nu-i loc de stat! Mai ales cand o sa-i vedeti pe cei periculosi… si, drept sa va spun, nici nu vreau sa am probleme…

— Cum adica?
— Ma intelegeti, cred. Sunteti o femeie frumoasa, iar aici sunt barbati care n-au mai vazut de ani de zile o femeie…
— Sunt sigura ca ma descurc.

si am ramas, bineinteles. Nu pot sa spun ca mi-a fost usor sa ma obisnuiesc in locul acela si chiar am avut momente cand imi venea sa ies pe poarta si sa nu ma mai intorc niciodata. Era, asa cum fusesem avertizata, o alta lume, cu alte reguli, dar am rezistat, fiindca mi-am spus de nenumarate ori ca trebuie sa rezist, fiindca si acei detinuti erau oameni, si ei aveau

suferintele lor. Nu va pot impartasi acum, in cateva randuri, experienta mea de acolo, nu va pot spune prin ce am trecut, ce fel de oameni am intalnit. Cert este ca ai de-a face cu o alta lume, de asta sa fiti siguri. Eu v-am scris ca sa va povestesc cum mi-am cunoscut sotul si prin cate incercari am trecut pentru ca iubirea noastra sa reziste in fata prejudecatilor.

tin minte si acum: era intr-o vineri dupa-amiaza si mi-a fost adus un pacient care acuza dureri de stomac.
— Un prefacut, doamna doctor, mi-a zis gardianul. Astia n-au nici pe dracu’, scuzati de expresie! Adica, dupa ce bagi cutitul intr-o femeie te mai doare si burta…

Era vorba, intr-adevar, de un criminal: isi ucisese sotia cu sapte lovituri de cutit, dupa ce o prinsese cu altul in pat. Barbatului cu care a prins-o ii daduse drumul, nu-i facuse nimic, dar pe ea o pedepsise pentru infidelitatea ei. Fusese condamnat la douazeci si cinci de ani de inchisoare. Ma asteptam sa vad intrand in cabinet un individ cu trasaturi dure, cu figura abrutizata, de criminal inrait. Caci ce om ar fi putut face un asemenea gest? Dar nici pomeneala de asa ceva. M-am trezit fata-n fata cu un barbat cu trasaturi fine, cu o privire blanda.

— Cititi Dostoievski, a zis el in timp ce se aseza, aratand cu barbia spre cartea de pe masa.
M-am uitat mirata la el, fiindca, intr-adevar, citeam Dostoievski, dar cartea era pusa cu fata in jos. Daca recunoscuse coperta de pe spate, asta insemna ca avea habar de acea carte.

— Obisnuiam sa-l citesc inainte si este unul dintre autorii mei preferati. si acum citesc, dar nu prea mai am ce, fiindca pe cele din biblioteca de aici le-am terminat. De altfel, ca sa fiu sincer, de aceea am si venit la dumneavoastra. N-am nimic la stomac, dar voiam sa va rog sa-mi imprumutati cateva carti.

Ma privea cu speranta. Atunci am avut prima indoiala in ceea ce priveste motivul pentru care a fost inchis: daca acest om nu facuse nimic rau? Daca era nevinovat? Dar cum toti cei de acolo spun ca sunt nevinovati, m-am gandit ca nu avea rost sa-l intreb.
— Va intrebati, desigur, daca sunt vinovat. stiu ca, orice v-as raspunde, nu m-ati crede. Dar sunt nevinovat.

Am tacut, n-am zis nimic, si mi-am plecat privirea. Ma simteam tare ciudat in prezenta lui. Parca eram stingherita de faptul ca eu eram in libertate, puteam pleca oricand acasa, eram libera sa merg pe strada, oriunde voiam eu, iar el era inchis. Parca imi citea gandurile, caci a zis:

— Nu trebuie sa va fie jena, asta-i viata. Nu inseamna insa ca m-am resemnat. Sper ca, intr-o zi, sa se descopere ca nu eu sunt faptasul. Asa e, sotia mea era cam iubareata, dar tocmai de aceea nu merita sa-mi ingrop tineretea aici. Credeti ca ma puteti ajuta? m-a intrebat el direct si am tresarit, caci nu stiam la ce se refera: la carti sau la dovedirea nevinovatiei lui?

loading...

— Poftim? am intrebat eu tragand de timp, pentru a ma dumiri ce a vrut sa spuna.
— Ma refer la carti. Ma puteti ajuta?
— Da, cred ca da, o sa ma mai gandesc… De fapt, de ce nu? Nu vad de ce nu v-as imprumuta cateva carti.
— Doar sunteti sigura ca vi le voi restitui, nu plec nicaieri, a glumit el.
Mi-a multumit si s-a ridicat, apoi a iesit, salutandu-ma politicos.

Am ramas uitandu-ma ca hipnotizata la usa pe care iesise, si abia seara tarziu, cand eram acasa, in patul meu primitor, cu asternuturi curate, mi-am dat seama ca ma indragostisem de acel barbat. si culmea era ca il credeam, chiar il consideram ne-vinovat. Fiindca eram sigura ca nu m-as fi putut indragosti de un criminal. Inima, simturile m-ar fi avertizat ca e un criminal, nu se putea altfel. Ceea ce simteam pentru acel necunoscut era atat de neobisnuit, incat nu puteam impartasi nimanui ca-mi furase inima. Nici macar prietenei mele.

Mi-am zis, la inceput, ca n-o fac pentru ca nu sunt sigura de sentimentele mele, ca trebuie sa mi le verific mai intai. Dar, de fapt, n-o faceam pentru ca incalcasem regulile, era limpede, si as fi fost condamnata pentru asta. Nici macar prietena mea cea mai buna n-ar fi sarit in sus de bucurie. Mi-ar fi zis:

— Bravo, ma bucur ca ti-ai intalnit jumatatea in persoana unui condamnat la douazeci si cinci de ani de inchisoare! si nu orice fel de condamnat, ci unul care si-a omorat sotia in chinuri groaznice!
De aceea trebuia mai intai sa-i demonstrez nevinovatia. stiam ca doar asa oamenii il vor accepta din nou printre ei, recunoscandu-si greseala. A doua zi dimineata, l-am sunat pe un reputat avocat din oras si l-am rugat sa redeschida cazul, totul pe cheltuiala mea.

— Nu va inteleg, mi-a zis acel avocat. Nu aveti decat un motiv pentru a face acest lucru, dar tot nu va inteleg. insa o sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a afla adevarul.
in dupa-amiaza aceea, i-am adus lui Vladimir, caci asa il chema, un teanc de carti. Le-a privit lung si si-a trecut mana peste coperta fiecarei carti, mangaindu-le asa cum ar fi mangaiat o femeie.

— Nici nu stiti ce mult inseamna acest gest pentru mine… Daca ar fi fost alta situatia, v-as fi invitat in oras, ca sa va ras-platesc. Asa, trebuie sa va raman dator.
Cand a luat cartile, mainile noastre s-au atins, din intamplare. Nu mi-am tras mana si el s-a uitat la mine, intrebator.

— Sunt aici pentru inca mult timp…
— Ar trebui sa fiti mai optimist, i-am zis eu.
N-a zis nimic si s-a indreptat spre usa. Acolo a ramas o clipa pe loc, apoi s-a intors si mi-a zis:
— Credeti ca am de ce?

Adevarul e ca ii era teama sa-si faca sperante. in acel loc, sperantele pot ucide. Sperantele desarte… Dupa o saptamana, timp in care m-am convins ca m-am indragostit cu adevarat de el, i-am raspuns la intrebare. Avea de ce! Atunci ne-am sarutat pentru prima oara, in cabine-tul acela mic si auster.

Dupa care ne-am indepartat unul de altul, jenati putintel.
— stii, am rupt eu tacerea, am angajat un avocat. E cel mai bun din oras. Sunt sigura ca va izbandi.
— Daca tu esti convinsa, atunci sunt si eu. Mai ales ca acum am de ce sa-mi fac planuri, am pentru ce trai.
A incercat sa ma avertizeze in legatura cu reactia oamenilor. Dar i-am raspuns ca nu-mi pasa, nu ma intereseaza ce cred ei.
— Daca va reusi sa faca recurs, procesul oricum poate dura ani de zile…
— Nici asta nu ma intereseaza, am sa astept.

Am convenit apoi sa pastram ascunsa relatia noastra, pentru ca, altfel, m-ar fi mutat de acolo. Trei ani, cat a durat procesul, am stiut sa ne ascundem atat de bine, ca nimeni nu a banuit o clipa faptul ca noi doi ne iubeam. Avocatul acela a fost intr-adevar bun si l-a gasit pe adevaratul faptas. Vladimir plecase de-acasa atunci, isi gasise nevasta in pat cu altul si iesise imediat, scarbit. in schimb, amanta iubitului sotiei sale se razbunase, ucigandu-si rivala. Adevarul iesise asadar la iveala, acum statul ii era dator lui Vladimir cu… sase ani din viata.

Prima sa zi de libertate a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea.
— Abia astept sa te prezint parintilor mei! i-am spus. Mai ales ca ma bat la cap de nu stiu cand sa ma casatoresc. Iata, acum le implinesc visul!
— in alta zi, nu acum. Acum as vrea sa ma cufund intr-o cada cu apa fierbinte, cu multa spuma… si tu sa fii cu mine in cada…

Daca primul nostru sarut a fost in cabinetul medical, intre peretii aceia reci si plini de igrasie, prima noastra noapte de dragoste s-a desfasurat intr-o camera de hotel. M-am simtit minunat in noaptea aceea, nu cred sa mai existe un barbat atat de tandru ca el…
A doua zi dimineata, li l-am prezentat parintilor mei. Poate ca ar fi trebuit sa-i pregatesc inainte, dar mi-am zis ca e mai bine asa.
Ei, n-a fost. Mai ales ca Vladimir a
raspuns intr-un mod foarte sincer intrebarilor.

— Ai innebunit? Vrei sa-l omori pe taica-tau? mi-a zis mama printre dinti cand eram numai noi doua in bucatarie. Doamne, cu ce ti-am gresit sa ne pedepsesti asa?! N-ai gasit si tu pe altcineva decat un puscarias?!
— E un fost puscarias! si era nevinovat! A fost inchis pe nedrept.

— Pe drept, pe nedrept, chestia e ca a fost la puscarie. Ai tu timp sa explici fiecaruia in parte ca nu e vinovat? Crezi ca oamenii au timp sa te asculte?
— Dar nici nu-mi pasa de ce zice lumea, daca vrei sa stii. il iubesc, ma iubeste, nu ma intereseaza!

Am iesit din bucatarie, crezand ca am lamurit lucrurile. Dar acesta n-a fost decat inceputul. Tata a facut urat de tot, amenintandu-ma ca ma dezmosteneste. Degeaba ii spuneam eu ca Vladimir e nevi-novat, nici nu voia sa auda vreo explicatie de-a mea. Nici ceilalti n-au vrut sa inteleaga, asa ca, in scurt timp, m-am trezit complet izolata. Oamenii se uitau ciudat la mine, de parca as fi facut ceva rau. Despre rude, matusi, nepoti si veri nu va mai vorbesc. Mi-o aruncau verde-n fata ca le fac neamul de ras, ca nu se asteptau la o asemenea ocara tocmai din partea mea. Ma ocoleau cand ma vedeau pe strada, ca si cum as fi fost o ciumata. Culmea, tot asa se purtase cu mine si prietena mea cea mai buna, Alina, in care avusesem atata incredere, dar care in final m-a dezamagit.

— Bine, accept sa fiu in continuare prietena ta, dar cu o conditie: sa nu-mi aduci parnaiasul in casa!
Nu m-am putut abtine si i-am trantit, evident, usa in nas. Vladimir a observat ca ma bat cu toata lumea pentru el, de fapt anticipase acest lucru si mi-a propus sa ne mutam intr-un alt oras.

— incepem o viata noua, mi-a zis el. Urmele trecutului trebuie lasate pe strazile Clujului, nu trebuie sa le luam cu noi.
Ne-am mutat in Braila, unde nimeni nu ne stia. Avem doi copii mari si o casnicie asa cum multi si-ar dori sa aiba. Toata viata asta minunata pentru ca am avut incredere in barbatul iubit si am pus mai presus decat toate iubirea mea pentru ei.

Tu ce parere ai? Ce sfat i-ai oferi? Lasa-ne raspunsul tau in rubrica de comentarii de pe Facebook!

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!

Facebook Comments

loading...

O doctoriță enervată a scris un mesaj de furie: ,,Când lăsaţi 5 lei coafezei la tuns nu e şpagă?” Iată întreaga mărturisire care spune în sfârșit adevărul. Ai fi făcut și tu ca ea?

0

O femeie medic a scris un mesaj pe forumul aktual24 unde relatează dramele prin care trec medicii prin spitale: „Nu ne-a tras nimeni de mânecă să ne spună cât de batjocoriți o să fim, nu știam ce salarii sunt”, scrie ea.

Mesajul acesteia vine în contextul unei dezbateri foarte aprinse ce a fost purtată pe forumul menționat mai sus cu privire la relația dintre medici și pacienți.

Reproducem integral postarea cutremurătoare a femeii:

,,Ce usor e sa vorbesti cand esti in afara sistemului, ce usor e sa critici cand nu simti pe pielea ta.. Sincer, nu, multi nu stiam ce ne asteapta cand am dat la aceasta facultate, mult eram tineri, proaspat absolventi de liceu, la 18-19 ani, cu idei inspirationiste de a deveni medici si a salva vieti, era pasiunea care s-a stins brusc cand am luat contact cu realitatea.

Nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne spuna cat de batjocoriti o sa fim, nu stiam ce salarii sunt, in mintea noastra proasta de atunci aveam senzatia ca vom avea un trai mai bun.. Oo, cat ne-am inselat. Sunt medic rezident, sotul de asemenea. Avem un copil de 1 an. Suma castigata impreuna pe luna e in jur a 3500 de ron. Platim chirie, utilitati, mancarea.. Nu avem post, avem loc, cum au multi rezidenti, asta inseamna ca dupa 3 ani, daca nu prindem un post undeva, vom fi someri. Cei care au copii stiu ce inseamna cheltuielile..

A fi rezident cu loc inseamna un contract de munca pe perioada determinata, nu putem sa ne facem credit sa luam o casa, iti trebuie contract de munca pe perioada nedeterminata pt ambii..

Stiti cat costa sa te duci la un congres, la care trebuie musai sa participi? Stiti cat costa cartile de specialitate? Costume de spital? Papuci? Un stetoscop bun? N-avem bani de bona, noroc de parinti.. Fugim ca doi nebuni, care scapa primul sa luam copilul..

Si da, esti amabil, vrei sa fii amabil, dar stiti ca de multe ori nu avem bani sa ne luam o apa la serviciu sau un covrig? Ca ne gandim ca nu avem dupa bani de lapte pt copil? Cand te injura unul, esti calm, iti pastrezi calmul si la al doilea, si la al zecelea.. Dar cand al treizecilea pacient, si e abia ora 11 dimineata, te face in toate felurile fara sa fie vina ta, pt ca oameni buni, suntem realmente depasiti numeric, cedezi, esti iritat, toti avem o limita, nu suntem facuti din altceva decat dumneavoastra..

In acelasi timp ti se lipeste stomacul de spate, iti amintesti ca nu ai mai baut apa de cateva ore..

Cum va permiteti sa va bateti joc de noi?? Cum?? Stiti, aveti cea mai vaga idee ce inseamna facultatea de medicina? In care intri sanatos si iesi cu cateva diagnostice?? Stiti cum e sa ai fire de par albe la 23 de ani de la stresul sesiunii? Noua nu ne-a spus nimeni cum e, poate am fi ales alt drum..

Scoateti atati ochi cu spaga, s-ar putea sa fiti surprinsi sa aflati cati dintre noi nu luam asa ceva.. Cu toate ca de multe ori, si vb aici de sume de 5-10 lei, te incanta sa ii iei ca sa poti manca un covrig pt ca tu nu ai nici macar atat in portofel.. Cand lasati 5 lei coafezei la tuns nu e spaga? Cand va duceti la restaurant si lasati bacsis in functie de comanda nu e spaga? Pe alea nu le vedeti, cand un om va face bine, chiar si dupa 2-3 ore de asteptare, brusc o suma de genul se transforma in marea spaga, si sincer, nici macar nu o cerem.. Ne trezim cu pacientii cautandu-ne pe la buzunare.. Cam asa de mult ne injositi!”.

Facebook Comments

Iată cum lungimea degetelor vă influențează caracterul!

0

Există trei tipuri de oameni. Cine sunteți dumnevoastră?

Știați că puteți cunoaște multe despre o persoană doar privindu-i degetele? Poate la început vă pare ridicol, însă veți rămâne surprinși de funcționalitatea următoarelor informații!

Convingeți-vă singuri! Priviți imaginea pentru a determina tipul degetelor pe care le aveți: A, B sau C. Apoi citiți descrierea de mai jos.

Tipul A.

1. Sunteți o fire închisă și de obicei vă ascundeți sentimentele. Vă străduiți să arătați mai puternici și mai independenți decât sunteți de fapt.
2. Sunteți o fire emoțională și vă simțiți cel mai bine în anturajul persoanelor apropiate.
3. Disprețuiți minciunile și ipocrizia deoarece contravin propriilor convingeri.
4. Sunteți reținut în manifestarea propriilor emoții și vă prezentați ca o persoană stăpână pe sine.
5. Uneori sunteți excentric, iar răbdarea nu vă caracterizează.
6. Aveți o inimă bună și vă place să ajutați pe alții. Mereu duceți până la bun sfârșit orice acțiune chiar dacă nu vă este pe plac.
7. Sunteți o fire veselă și puteți râde de oricine sau orice dacă vă este amuzant.
8. Sunteți o persoană rece față de străini, însă foarte deschiși față de prieteni și familie.

Tipul B.

1. Nu sunteți persoana care ar face primul pas sau ar începe o conversație.
2. Sunteți o persoană devotată și loială. Dacă vă îndrăgostiți, atunci vă gândiți tot timpul la acea persoană.
3. Sufletul vă este sensibil chiar dacă în exterior nu arătați așa. Cei din jur uneori greșesc, deoarece pretindeți că nu vă sunt rănite sentimentele.
4. Sunteți foarte pedant, iar orice începeți, duceți la bun sfârșit.
5. Vă este frică de a fi răniți. Doriți să arătați independent, însă, de fapt aveți nevoie de o un suflet pereche.
6. Vă păstrați liniștea chiar și atunci când sunteți enervați.

Tipul C.

1. Uitați cu ușurință orice lucru neplăcut și nu purtați pică pe nimeni.
2. Nu vă plac împrejurările necunoscute și nu preferați lucrurile noi și de neînțeles.
3. Respectați părerea celor din jur.
4. Uneori vă comportați cu aroganță în dispute, însă ulterior vă cereți iertare.
5. Nu sunteți o fire prea deschisă și preferați să vă păstrați pentru sine problemele și sentimentele.
6. Sunteți o persoană directă și știți mereu ce vă place și ce nu vă place. De asemenea, doriți ca cei din jur să se bazeze pe dumnevoastră și să aibă încredere.

Facebook Comments

O lecție de viață cruntă! Toți avem de învățat din asta! I-a refuzat cererea în căsătorie pentru că era prea sărac. 10 ani mai târziu a primit o adevărată lecție de viață

0

O lecție de viață cruntă! Toți avem de învățat din asta! I-a refuzat cererea în căsătorie pentru că era prea sărac. 10 ani mai târziu a primit o adevărată lecție de viață …

 

Povestea unui tânăr respins de o fată bogată pentru că era prea sărac pentru ea a devenit virală pe Internet. Cei doi s-au reîntâlnit peste 10 ani, iar fata a primit o lecție usturătoare de la viață. Iată povestea:

Un tânăr s-a îndrăgostit de o fată care provenea dintr-o familie bogată și a cerut-o în căsătorie. În momentul în care i-a oferit inelul, ea l-a respins categoric pentru simplul fapt că baiatul nu avea suficienți bani.

„Salariul tău lunar reprezintă o zi de cheltuieli pentru mine. Cum crezi că mă pot căsători cu cineva ca tine? Nu o să te pot iubi niciodată așa că uită de mine. Găsește-ți și căsătorește-te cu cineva de nivelul tău”, i-a zis fata.

În ciuda faptului că a fost respins, băiatul nu a putut să o uite și a continuat să o iubească.

Peste aproximativ zece ani, cei doi s-au reîntâlnit întâmplător într-un mall. Fata l-a recunoscut imediat și i-a spus zâmbind: „Bună, ce mai faci? Eu sunt căsătorită cu un bărbat foarte inteligent, iar salariul lui este de 15.700 de dolari pe lună. Poți să concurezi cu asta?”.

Bărbatul, auzind aceste cuvinte dureroase venind de la femeia pe care o iubea, și-a reținut lacrimile și nu a zis nimic.

După câteva clipe, soțul femeii li s-a alăturat. Acesta din urmă l-a recunoscut imediat pe bărbat și i-a spus: „Bună seara, domnule! Văd că ați cunoscut-o deja pe soția mea!”, după care s-a întors către soție, spunându-i: „Este șeful meu! Dumnealui conduce proiectul de 100 milioane de dolari pentru care lucrez”.

Femeia, șocată de întorsătura lucrurilor, nu a mai putut răspunde nimic.

Bărbatul, pe care l-a refuzat în trecut, a spus: „Ei bine, domnule Carter, trebuie să plec. Am lucruri importante de rezolvat. A fost o încântare să vă văd astăzi. Vă doresc o zi bună!”.

Timp de un minut, femeia s-a uitat lung la bărbatul care se depărta încet.
Trecând peste șocul inițial, femeia își întreabă soțul cu neîncredere: „El este șeful tău?”.

„Da, draga mea, este o persoană modestă cu o poveste tristă. Se spune că odată a iubit o femeie, însă ea l-a părăsit fiindcă pe atunci era doar un băiat sărac. Din această cauză, a muncit din greu. Și fiindcă este foarte inteligent, a avut parte de succesul pe care îl merita. Acum este un multimiliardar care câștigă milioane de dolari pe lună. Din nefericire însă, nu a putut trece peste acea lovitură sufletească. A iubit-o atât de mult pe femeia aceea, încât nu s-a căsătorit nici până astăzi. Ce bine că n-am dat și eu peste vreo scorpie cum a fost femeia aia!”

Morala acestei povești: Viața este scurtă și asemănătoare cu o oglindă – poți vedea doar ceea ce reflectă. Așa că nu trebuie să fim aroganți și mândri, uitându-ne de sus la alte persoane din cauza condiției lor sociale. Circumstanțele se pot schimba precum vremea de afară.

Facebook Comments

Polidin, vaccinul care a ținut România sănătoasă. Și cum a dispărut deodată de pe piață, uitati si de ce!

0

Polidin, vaccinul care a ținut România sănătoasă. Și cum a dispărut deodată de pe piață!

În anii ’60, câțiva cercetători români au testat pe propriile corpuri un vaccin ce avea să ne protejeze pe noi toți de infecții decenii la rând. ”Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 mililitri“, își amintește fosta șefă de producție a acestui vaccin, Sylvia Hoișie, ajunsă acum la 89 de ani.

Sylvia Hoișie a avut o tinerețe de coșmar. După 1940, fiind evreică, nu avea voie să meargă la cinema, să se plimbe pe bicicletă sau să deţină un aparat radio în casă, iar colegele o strigau „jidancă“. A fost deportată în Transnistria, unde a trăit în mizerie și a suferit de foame. Însă, după război, s-a întors în România, a făcut medicina și după câțiva ani a avut un rol decisiv în apariția pe piața a Polidinului. Este injecția dureroasă pe care am făcut-o mulți dintre noi, dar care reușea să ne ferească de infecții, de gripă și ne întărea imunitatea.

În anii 60, țări europene precum Franța, Germania, Elveția și chiar Polonia foloseau deja preparate imunostimulatoare, gândite pentru ca organismul să poată lupta cu o gamă largă de infecții bacteriene. Importată din străini, ideea a prins puternic la Iași și București, unde o echipă de cercetători foarte tineri s-a apucat rapid de treabă.

”La Iaşi, din colectivul care a început cercetările făceau parte patru persoane, dar la Bucureşti erau mai mulţi. Eram cu toţii foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, şi plini de chef de lucru”, își amintește Sylvia Hoișie, citată de adevarul.ro.

Toate ingredientele folosite erau din România

S-a lucrat șase ani la aceste preparat, numit într-un final Polidin. S-au folosit numai și numai ingrediente românești pentru producerea vaccinului.

”Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior”, își amintește cercetătoarea.

Documentul prin care vaccinul era oficial recunoscut de autoritățile din România a venit în primăvara lui 1966, după o serie de teste efectuate pe animale. Dar urma testul de foc: testarea produsului pe om.

”L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunităţi, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, şi rezultatele au fost bune. Toată munca noastră era prezentată anual la sesiunile ştiinţifice ale Institutului Cantacuzino din Bucureşti, pentru că unitatea era şi de cercetare, şi de producţie”.

Producția a început la scurt timp după acest pas. Inițial, nu exista aparatură de producție, produsul era fiolat manual. Din anii ’70, însă, vaccinul a început să fie produs în număr mare de unități, cu ajutorul aparaturii moderne.

La sfârșitul anilor ’90, se produceau chiar și 15 milioane de fiole de Polidin pe an. Medicii îl prescriau pentru preîntâmpinarea infecţiilor respiratorii, mai ales iarna şi primăvara. Mulţi au folosit preparatul în infecţii ginecologice, şi chiar un specialist în oncologie îl prescria pentru a preîntâmpina metastazele în cancerul la sân.

Succesul Polidinului a fost o mare victorie a Institutului Cantacuzino. Și asta s-a văzut imediat. ”Colectivul s-a înmulţit, au venit medici tineri şi tehnicieni şi am reuşit să mai obţinem şi alte preparate: un ser specific pentru infecţiile căilor respiratorii superioare numit Bronhodin, în concentraţii diferite, sau Aerodin, care erau cu instilaţie nazală. Mai târziu, am creat un preparat care conţinea Candida şi care avea un rezultat foarte bun în alergii (IBC 10), apoi ne-am gândit să facem un produs de administrat pe cale orală, şi aşa a apărut Orostim. În anii ’70, la Iaşi, s-a produs şi vaccinul antiholeric. A fost nevoie de mare atenţie, căci era suficient să pătrundă în apa curentă doar câţiva microbi, mai ales că ţevile de apă sunt aproape de cele de la canalizare, şi s-ar fi declaşat o epidemie în oraş. Şi totuşi nu am avut niciun accident”, spune doamna Hoișie.

Cine a ”ucis” Polidinul

Anul 2000 a însemnat însă începutul sfârșitului pentru Polidin.

”În anul 2000 se ştia că România va intra în Uniunea Europeană şi ne pregăteam să facem o serie de schimbări. Una dintre ele se referea la trecerea a tot ce însemna producţie pe calculatoare. Am reuşit, dar s-a cerut ca circuitele de producţie să fie refăcute, pentru că circuitele produselor noastre se întretăiau. Un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela că nu mai aveam voie să folosim la Polidin ingrediente româneşti, ci doar standardizate, aşa că am primit substanţe chimice standardizate, care însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucram noi, de unde a rezultat mult rebut. […] Eu am ieşit la pensie în 2003, dar am urmărit evoluţia produsului. Cum vă spuneam, după cerinţele Uniunii Europene, producţia a început să scadă, iar, pe de altă parte, banii pe care i-a câştigat institutul din Iaşi nu au fost investiţi pe plan local, ci la Bucureşti, dar nu ştiu în ce condiţii, că nici ei nu au reuşit prea multe.

Fără înlocuitor în România

Polidinul nu se mai produce din anul 2012. S-a încercat să se mai fabrice la Bucureşti cu personalul de la institutul din Iaşi, dar nu s-a reuşit, principala cauză fiind circuitele de producţie necorespunzătoare”.

În prezent, pe piața românească nu există un înlocuitor al Polidinului. Iar Sylvia Hoișie arată că producția ar putea fi reluată în orice moment. ”În principiu, producţia poate fi reluată. Din nefericire, clădirea Institututului Cantacuzino din Iaşi s-a degradat. Chiar dacă ar dori cineva să repornească producţia în prezent, este imposibil la Iaşi. Trebuie adusă aparatură modernă şi personal. Ştiţi medici care ar vrea să lucreze pentru un salariu de 2.000 de lei?”..

Romania trezeste-te !

Facebook Comments

Asa ceva? Caz „excepțional”. Un fetus și-a salvat viața și pe cea a mamei lui…

0

Un fetus și-a salvat propria viață și totodată pe cea a mamei sale care suferise o ruptură uterină, poziționându-se în uter într-o astfel de poziție încât a fost evitată o hemoragie cu potențial letal, a anunțat joi spitalul din Lille din nordul Franței care a descris cazul ca fiind unul ”excepțional”.

Pacienta, însărcinată în opt luni și jumătate, s-a prezentat la spital acuzând ”dureri severe”, a declarat pentru AFP Charles Garabedian, ginecolog obstetrician, care a raportat alături de colegii săi cazul clinic într-un articol din ”European journal of obstetrics, gynecology and reproductive biology”, notează Agerpres.

”Toate analizele sale erau normale: examenul clinic, ecografia copilului, înregistrarea bătăilor inimii bebelușului”, a afirmat medicul adăugând că pacienta suferise anterior o cezariană.

”Așa că am efectuat o ecografie și, astfel, s-a pus diagnosticul de ruptură uterină”, care poate antrena o hemoragie și moarte intrauterină a fătului”, a afirmat Garabedian.

Însă ”ceea ce este extraordinar este faptul că bebelușul și-a lipit spatele de zona rupturii”, fapt ce a permis ”colmatarea breșei și evitarea unei hemoragii și exteriorizarea cordonului”, a continuat medicul care nu a dezvăluit data la care a avut loc actul medical, pentru a proteja anonimatul pacientei.

”Imediat a fost efectuată o cezariană de urgență”, iar copilul și mama nu au suferit nicio complicație după naștere, a precizat el, potrivit sursei citate.

FOTO: shutterstock

Facebook Comments

Cel mai NEMILOS poliţist din istoria României. Era poreclit „justiţiarul“ şi conducea o „brigadă a morţii“ . Uite ce PATEAU INFRACTORII

0

Cel mai NEMILOS poliţist din istoria României. Era poreclit „justiţiarul“ şi conducea o „brigadă a morţii“ . Uite ce PATEAU INFRACTORII

În anii de maximă instabilitate care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, bandele organizate, tâlharii, proxeneţii şi corupţii făceau legea în România. În aceeaşi perioadă, însă, s-a născut o adevărată legendă a sistemului poliţienesc din lume, cel supranumit „comisarul de fier”.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, România aflată la mâna Marilor Puteri ale momentului trecea printr-o criză. Era o criză de natură politică, socială şi economică, iar Bucueştiul devenise terenul de vânătoare al bandelor de răufăcători.

Criza economică a dus la dezvoltarea contrabandei, iar economia la energie electrică lăsa Bucureştiul pradă întunericului şi a bandelor. Cele mai rău famate cartiere erau Rahova, Ferentari, Petru Ispirescu sau Sebastian.

Erau adevărate cuiburi de hoţi, proxeneţi şi bandiţi. Într-o lume postbelică destabilizată, în România înfloreau grupurile organizate de gangsteri asemănători celor de peste ocean şi care jefuiau cu arma-n mână la fel ca în filmele hollywoodiene.    Într-o astfel de lume a violenţei şi criminalităţii, eficienţa poliţiei era redusă. Cu atât mai mult cu cât, din cauza corupţiei, infractorii scăpau plătindu-şi libertatea în faţa judecătorilor sau a procurorilor. În această lume s-a născut o adevărată legendă a poliţiei, un justiţiar desprins parcă dintr-un scenariu de film. Se numea Eugen Alimănescu, un personaj controversat cunoscut drept ”Justiţiarul” sau ”Comisarul de fier”.

Contabilul din Slatina a reuşit în doar doi ani să devină o adevărată legendă în cadrul Poliţiei. Şi-a format o echipă din 22 de tineri, numită „echipa fulger”, practic o trupă paramilitară antrenată pentru cele mai dificile misiuni şi luptă armată de stadă. Aceşti tineri din această trupă specială îşi protejau zi şi noapte comisarul. A urmat un război contra infracţionalităţii iar numele lui Alimănescu era pe buzele tuturor. Era un poliţist desprins parcă din filmele americane. Se implica în lupte de stradă, folosea pistolul mitralieră şi revolverul la discreţie şi rezolva cazuri ce păreau imposibile. ”Fiorosul tâlhar ”Buze dulci” şi trei complici ucişi într-o luptă cu echipa ”Fulger”, titra ziarul ”Momentul” în 1946. Aceeaşi publicaţie preciza că în doar 6 luni, Alimănescu reuşise să răpună 42 de bandiţi. Alimănescu era un adevărat personaj care poza în ziarele vremii purtând două pistoale la brâu sau cu o ţigară în colţul gurii şi pistolul mitralieră în mână. Metodele sale de operare era însă extrem de brutale dar pentru contemporanii săi perfect justificate.

”Îi împuşca pe loc”

Alimănescu nu avea de-a face cu regulile poliţieneşti. El nu soma infractorii şi nu încerca să-i încătuşeze. ”Comisarul de fier„ cum era numit de presa vremii obişnuia pur şi simplu să-şi execute adversarii. Conştient fiind că majoritatea gangsterilor şi a bandiţilor ajung într-o Românie coruptă să-şi cumpere libertatea să să scape rapid de puşcărie, prefera să-i ucidă. Îi provoca să scoate arma ca să motiveze că era în legitimă apărare. ” Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe.”, scria Traian Tandin în ”Cazuri judiciare celebre”. Mai mult decât atât poza cu „trofeele„. Sunt imagini cu Alimănescu şi bandiţii împuşcaţi la picioarele brigăzii ”Fulger„.

Citeste mai mult: adevarul.ro

Facebook Comments

Povestea lui „Smoală”, cățelușul salvat după ce a fost aruncat în gudron! Impresionanta poveste!

0

Povestea lui „Smoală”, cățelușul salvat după ce a fost aruncat în gudron! Impresionanta poveste!

 

Un căţeluş de doar trei luni, salvat de un angajat ISU dintr-un bazin cu gudron, şi-a recăpătat vioiciunea datorită eforturilor medicilor. După aproape patru ore de muncă şi folosirea a 100 de litri de substanţe de curățare, patrupedul a scăpat de blana aproape solidificată. Imaginile care urmează vă pot afecta emoţional.

Un căţel salvat de un angajat ISU dintr-un bazin cu gudron din Galaţi a fost salvat şi repus pe picioare după patru ore de chin. Îngrijitorii au folosit peste 100 de litri de substanţe de curăţare. „Smoală”, cum a fost botezat, se pregăteşte acum să bucure oameni mai buni: va ajunge la o fundaţie din Elveţia.

El este Smoală, un metis de ciobănesc german în vârstă de trei luni. Soarta lui părea pecetluită în urmă cu o săptămână, când a fost aruncat într-un bazin de câţiva metri adâncime, plin cu gudron, în apropierea combinatului siderurgic de la Galaţi. Un trecător i-a auzit urletele şi a sunat la 112. Salvarea lui Smoală a fost plutonierul major Lucian Neculau.

„Era într-o stare foarte gravă, respira foarte greu. I-am ridicat capul puţin, după care l-am scos şi l-am dat pe mal şi am sunat la o asociaţie nonguvernamentală să-l preia”, a povestit Lucian Neculau, salvatorul lui Smoală.

O asociaţie locală de protecţie a animalelor a făcut eforturi foarte mari pentru a salva căţelul.

„Am primit sprijinul, întâi telefonic, al reprezentantei unui salon canin. Şi-a anulat toate programările. Pe parcursul a trei-patru ore i s-au făcut efectiv băi cu ulei. S-au consumat zeci de litri, aproape de o sută de litri de ulei. Am mers cu el la cabinetul veterinar, unde doamna doctor l-a preluat şi s-a străduit să îl readucă pe calea cea mai bună, să redevină un câine sănătos”, a povestit Corina Grigore, de la Asociația „Ajutați-l pe Lăbuș”.

La o săptămână de la teribilul incident, Smoală se simte mai bine. Este în continuare sub tratament, dar mănâncă, e vioi şi foarte dornic de afecţiune.

„El acum se simte foarte bine, doar că nu e foarte aspectuos, ca să spunem aşa. Dar se simte bine, mănâncă, se joacă, e absolut normal”, confirmă dr. Livia Petre, medic veterinar.

Impresionaţi de povestea lui Smoală, gălăţenii au iniţiat o strângere de fonduri tratamentul căţelului. Cazul a avut ecou şi în străinătate. O fundaţie din Elveţia a demarat deja procedurile de adopţie, iar Smoală va începe o nouă viaţă acolo.

Facebook Comments

Exista minuni in Romania! Mandrie nationala!!! Elevă din mediul rural, admisă la 5 universităţi din Marea Britanie

0

Exista minuni in Romania! Mandrie nationala!!! Elevă din mediul rural, admisă la 5 universităţi din Marea Britanie!

Foto Simona Stanciu

Alexandra a absolvit cursurile Liceului Teoretic „Lascăr Rosetti“ din comuna Răducăneni, cu media 9,90. Deşi aşteaptă un rezultat de peste 9,50 la examenul de maturitate şi a fost admisă la cinci universităţi din Marea Britanie, va rămâne să studieze în Iaşi şi va începe să muncească din vară.

Tânăra, care locuieşte cu familia în mediul rural, a susţinut astăzi proba la Geografie, la centrul de examinare de la Liceul „Dimitrie Cantemir“, din Iaşi . „Subiectul în sine a fost extrem de uşor, faţă de simulări a fost mult mai simplu. Nu am întâmpinat dificultăţi“, a explicat tânăra.

Eleva cu rezultate foarte bune la învăţătură încă din gimnaziu a rămas să studieze la Liceului Teoretic „Lascăr Rosetti“, din comuna Răducăneni, la insistenţele părinţilor. „A fost mai mult decizia părinţilor decât decizia mea, eu mi-am dorit să merg la Colegiul «Mihai Eminescu» pe profil bilingv, dar au decis ei pentru mine. În final nu am regretat, pentru că am participat la diverse proiecte internaţionale, inclusiv proiecte de voluntariat. Am avut numeroase oportunităţi şi acolo“, spune tânără.

Aceasta speră la un rezultat foarte bun la examen după probele de la Română, Istorie şi Geografie: „Sper ca media să fie peste 9.50, dacă este să fiu realistă, pentru că nu-mi permit să fiu optimistă în acest moment. La Limba română am fost surprinsă că am avut la subiectul trei la fel ca la sesiunea din mai pentru olimpici şi nu s-a mai întâmplat până acum, paralele între personaje la «Moromeţii»“. A participat în timpul liceului la olimpiadele de la Română, iar în gimnaziu a luat parte şi la alte competiţii la Engleză şi Istorie. La nivelul judeţul Iaşi, potrivit Inspectoratului Şcolar Judeţean, au fost la Bac 4.920 de candidaţi, dintre care 462 provin din seria anterioară. Aceştia au fost repartizaţi în 15 centre de examen, dintre care 11 în Iaşi, două la Paşcani şi câte unul la Târgu Frumos, respectiv Hârlău.

Citeste mai mult: adev.ro/osct2e

Boturi de aur pentru Romania ! Ii ajuta cineva? Nimeni….

Distribuie mai departe pentru ca merita!

Noi va multumim!

Facebook Comments

Impresionant! Un licean din Argeş a obţinut locul 1 în lume la informatică. Puştiul are de ales între marile universităţi din Europa şi SUA!

0

Impresionant! Un licean din Argeş a obţinut locul 1 în lume la informatică. Puştiul are de ales între marile universităţi din Europa şi SUA!

Costin Oncescu, elevul roman cu cel mai bun punctaj la a XXVIII-a editie a Olimpiadei Internationale de Informatica desfasurata in august la Kazan (Rusia), va alege, pana in toamna, la ce universitate din Anglia va studia peste doi ani.

Genialul pusti considera ca si Romania i-ar putea oferi aceeasi pregatire, dar intr-un timp mai lung si intr-un mod mult mai obositor si stresant decat in Vest, scrie Adevarul.

Elev al Colegiului National „Dinicu Golescu“ Campulung, Costin Andrei Oncescu (17 ani) are un palmares uluitor in acest an.

Aur la Olimpiada Nationala de Informatica, aur la Balcaniada de Informatica – seniori (dupa ce, in perioada 2012-2014, castigase de trei ori consecutiv medalia de aur la Olimpiada Balcanica de Informatica pentru juniori), la care se adauga medalia aur la Olimpiada Internationala Pluridisciplinara „Tuymaada“, iar acum, argintul la Olimpiada Internationala de Informatica desfasurata la Kazan, acolo unde echipa Romaniei a obtinut trei medalii de argint luate, in ordine, de pustiul de geniu al Argesului, de Andrei-Costin Constantinescu si de Andrei Popa, plus o medalie de bronz castigata de Radu Muntean.

„Este cel mai bun rezultat pe care l-am obtinut pana acum la competitiile internationale si aceasta pentru ca Olimpiada Internationala reuneste competitori din cele mai multe tari ale lumii. La aceasta editie au participat 80 de tari reprezentate de cei mai buni patru elevi din fiecare dintre ele, liderii fiind, ca intotdeauna, chinezii. tinand cont ca am fost la prima participare si ca eram si printre cei mai mici elevi, consider ca rezultatul obtinut de mine este unul foarte bun“, a declarat mandru Costin Oncescu.

Avem un rost, il pastram ?

Nu uita sa distribui mai departe , pentru ca merita!

Noi va multumim!

Facebook Comments

Vezi si..