Acasă Blog Pagina 62

Amandoi era bolnavi rau, dar s-au indragostit si s-au casatorit. Au avut noroc si li s-au facut transplanturi, dar degeaba… la scurt timp el a murit. Fata a facut eforturi mari ca sa-l vada pentru ultima data. Ce s-a intamplat la cinci zile dupa inmormantarea lui

0

Amandoi era bolnavi rau, dar s-au indragostit si s-au casatorit. Au avut noroc si li s-au facut transplanturi, dar degeaba… la scurt timp el a murit. Fata a facut eforturi mari ca sa-l vada pentru ultima data. Ce s-a intamplat la cinci zile dupa inmormantarea lui..

 

 

Povestea de iubire dintre doi tineri a fost comparată cu povestea filmului „Fault in Our Stars/ Sub aceeași stea”, ecranizat în 2014 după romanul cu același nume. Drama trăită de cei doi îndrăgostiți este identică aceleia din film.

La cinci zile de la moartea soțului ei, Katie Prager s-a stins și ea. Anunțul trist a fost făcut chiar de mama fetei, pe o rețea de socializare.

 

 

„Fiica mea a murit, liniștită, la ea acasă, înconjurată de familie, departe de spital, așa cum și-a dorit. Va fi o perioadă grea, dar mă consolez cu gândul că a trăit din plin viața până la 26 de ani”, a scris mama lui Katie pe Facebook.

Pe Katie și pe soțul ei i-a unit boala. Amândoi sufereau de fibroză chistică și, deși știau că sunt condamnați la moarte, asta nu i-a împiedicat să se căsătorească..

Katie și Dalton Prager s-au cunoscut pe Facebook în 2009. Au început să vorbească zilnic și, cu timpul, au realizat că s-au îndrăgostit.  Doctorii i-au sfătuit să nu se întâlnească, din teama că Dalton ar putea să-i dea soției sale o boală infecțioasă, care ar putea fi fatală în cazul unui pacient cu fibroză chistică.

loading...

Dar Katie nu a ascultat de sfatul medicilor și s-a întâlnit cu Dalton. A luat virusul chiar de la prima întâlnire.

 

 

 

După doi ani de relație, cei doi s-au căsătorit și, în ciuda problemelor de sănătate, au fost fericiți timp de câțiva ani. Însă până într-o zi, când infecția a devenit extrem de agresivă și amândoi au fost internați și trecuți pe o listă pentru transplant de plămâni, dar în state diferite.

Amândoi au beneficiat de un transplant de plămâni însă, din nefericire, intervenția a eșuat în ambele cazuri.

Dalton a murit la scurt timp, într-un spital din Missouri. Familia a vrut să îl transporte în Kentucky, pentru a fi alături de Katie, dar nu a fost posibil. Până în ultima clipă, Dalton a vorbit pe FaceTime cu soția lui.

„Mi-ai dăruit cei mai frumoși ani din viață. Nu regret nimic. Aș da oricând 20 de ani de singurătate pentru cinci ani de viață alături de tine”, i-a spus Katie lui Dalton înainte să moară.

 

 

 

Cinci zile mai târziu, Katie Prager s-a stins și ea din viață. Tinerii aveau 26 și, respectiv, 25 de ani.

Facebook Comments

loading...

FOTO de senzaţie. Noua Dacia SPORT, 100% românească! Nu e sofer care sa nu ISI DORESCA ASA CEVA!

0

FOTO de senzaţie. Noua Dacia SPORT, 100% românească! Nu e sofer care sa nu ISI DORESCA ASA CEVA!

Alexandru Maris este student în anul IV la Universitatea Transilvania din Braşov, mai exact la Facultatea Design de Produs şi Mediu, secţia Design Industrial. Acesta este titlul oficial. Cu alte cuvinte, Alexandru a fost dintotdeauna pasionat de maşini, lucru care l-a motivat în ultimii ani în încercarea de a se afirma în lumea designului auto.

A început ca orice tânăr, cu paşi mici, prin desene pe hârtie, apoi trecând la Photoshop pentru a deveni ulterior specializat în programe de modelare asistate de calculator, precum 3Ds Max. Munca lui Alex a dat roade în 2009, când tânărul student a definitivat proiectul Dacia Logan Coupe, un „mic succes” care l-a impulsionat şi mai tare.

„Am hotărât că trebuie să îmi adun toate cunoştinţele în materie de design auto şi modelare virtuală într-un concept mult mai bine gândit şi pus la punct. Astfel au apărut primele idei pentru o readucere la viaţă a celebrei Dacia 1300, un proiect care avea să se întindă pe o perioadă de 3 ani”.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, s-a născut conceptul, despre care îl vom lăsa pe Alexandru să ne povestească mai multe.

„Dacia 1300 Concept are la bază clasica Dacia 1300 produsă la Mioveni în anii ’70. Am păstrat toate elementele de pe maşina originală: elementele cromate, grilele, forma farurilor şi a stopurilor, amplasarea buşonului de benzină, conform promotor.ro. Am îmbinat chiar şi jantele într-o maşină nouă, maşina care şi-ar dori să se plaseze în clasa de lux, printre modele ca Audi A7, Mercedes S-Klasse şi ajungând chiar până la Porsche Panamera”

SAU

MERITA DISTRIBUIT MAI DEPARTE!!

 

Facebook Comments

IMPRESIONANT!! I-a spus bunicii ca a fost înșelată si bunica i-a spus sa facă asta..

0

I-a spus bunicii ca a fost înșelată si bunica i-a spus sa facă asta..

 

O tânără a mers la bunica ei si i-a povestit despre viata ei si ce greutăți avea, soțul sau o înșelase si era devastata … Nu știa cum sa treacă peste si vroia sa renunțe … Era obosita sa mai lupte ,sa mai încerce… I se părea ca o data ce rezolva o problema,alta venea …

Bunica a luat-o la bucătărie. A luat trei oale cu apa si le-a pus pe foc.. in scurt timp,apa din oale a început sa fiarbă, in prima oala a pus morcovi, in a doua ,oua si in a treia a pus cafea măcinată, le-a lăsat sa fiarbă fără sa scoată un cuvânt .

 

Cam in 20 de minute a oprit ochiurile de la aragaz, a scos morcovii si i-a pus într-un castron, a scos si ouăle si le-a pus într-un castron, apoi a turnat cafea într-un castron .

S-a întors la nepoata ei si i-a zis ”Spune-mi ce vezi?”

”Morcovi, oua si cafea” a răspuns fata..

Bunica ei a rugat-o sa se apropie si sa pună mana pe morcov. A făcut asta si a simțit ca morcovii sunt moi, bunica a rugat-o apoi sa ia un ou si sa îl spargă … Dupa ce l-a decojit, a observat ca oul era fiert.

I-a mai spus sa încerce cafeaua, nepoata a zâmbit când a gustat aroma bogata ,după care a întrebat ”ce înseamnă toate astea, bunico ? ”

  • Bunica ei i-a explicat ca fiecare din acele obiecte au fost supuse aceluiasi tratament : apa fiarta , fiecare a reacționat diferit. Morcovul era tare ,dar o data cu fierberea apei a devenit moale si fraged, oul era fragil, coaja subțire ii proteja interiorul lichid, dar dupa ce a fiert a devenit mult mai tare. Iar boabele de cafea măcinate in schimb, sunt unice, după ce au fost adăugate in apa acestea i-au schimbat culoarea .

 

”Tu care ești?” a întrebat bunica pe fata . ” Când calamitatea îți bate la ușă, cum răspunzi?” Ești un morcov,un ou sau o bunătate de cafea?”

Gândește-te la asta : Care sunt? Sunt morcovul care pare tare,dar care in contact cu o calamitate devine moale si isi pierde din putere ?

Sunt oul care incepe cu o inima moale ,dar se schimba o data cu căldura ? Am un spirit fluid care după o despărțire,un deces,o problema financiara ,devine călit si rigid? Am același înveliș, dar interiorul meu a devenit acru si dur cu un spirit rigid?

Sau sunt ca boaba de cafea ? Cafeaua schimba culoarea apei. Când apa incepe sa fiarbă , se eliberează aroma si mirosul placut.

Daca ești o boaba de cafea ,atunci când totul pare sa fie pierdut ,tu devii mai bun si schimbi situația in jurul tău, când e ora cea mai neagra ,te ridici la un alt nivel ?

Cum gestionezi o problema ? Ești un morcov,un ou sau o boaba de cafea ?

  • Iti doresc suficienta fericire cât sa fii dulce,suficiente încercări care sa te facă mai puternic,suficient tristețe cât sa te mențină uman si suficienta speranță ca sa fii fericita .

Cei mai fericiți oameni nu au neapărat parte de tot binele din orice : doar se bucura de orice li se întâmplă pe drum . Cel mai frumos viitor se va baza întotdeauna pe un trecut uitat : nu poti înainta in viata pana când nu lași in urma eșecurile si înfrângerile .

Când te-ai născut , plângeai si toți din jur zâmbeau , trăiește-ti viata in asa fel încât la sfârșit ,tu vei fi cel care zâmbește si cei din jurul tău te vor plânge .

Fie ca toți sa fim precum o boaba de cafea .

 

Așteptăm mesajele voastre in legătură cu acest articol  !

Facebook Comments

Impresionant!Cel mai bătrân angajat din România! În timp ce mii de români stau degeaba pe ajutoare sociale, un hunedoarean de 99 de ani lucrează cu ..

0

Cel mai bătrân angajat din România! În timp ce mii de români stau degeaba pe ajutoare sociale, un hunedoarean de 99 de ani lucrează cu contract de muncă…!!

Cel mai bătrân angajat din România! În timp ce mii de români stau degeaba pe ajutoare sociale, un hunedoarean de 99 de ani lucrează cu contract de muncă
În țara asta plină de putori și de oameni care așteaptă să li se dea, un bătrân de 99 de ani ne oferă un superb exemplu de ambiție și seriozitate.

Ștefan Gros, un cioban din satul Vâlceluța, județul Hunedoara, apropie suta de ani, dar nu vrea nici în ruptul capului să stea acasă și să-și mănânce pensia. Om în putere, Nea Fănică își vede de meseria lui de cioban și lucrează cu contract de muncă la stâna unui om de afaceri din Hunedoara, care îl plătește cu 1.000 de lei pe lună. E cel mai bătrân angajat din România.

Ştefan Gros, 99 de ani şi aproape două luni. Dacă stă mai mult de două zile fără să facă nimic simte că se îmbolnăveşte. Acum se ocupă cu îngrijirea animalelor pe-acasă, în satul Vâlceluţa, din comuna Bretea Română, dar abia aşteaptă luna martie, când va fi, din nou, mare nevoie de el la turma de 2000 de oi de care se îngrijeşte împreună cu alţi doi ciobani, ceva mai tineri.

„Mulțumesc la Dumnezeu că mi-a dat mai mult decât am dorit eu și vă mulțumesc tuturor. Tot lui Dumnezeu îi mulțumesc că mi-a dat sănătate și știință. La 99 de ani judec mai bine ca ăla la 20 de ani, poate nu mă credeți. Atunci mă gândeam numai la domnișoare, că îmi dădea tata de mâncare și haine.

Acuma, în viața mea, nu m-am bucurat la sume mari de bani. Ce mi-a plăcut am mâncat, nu am tras de la gură nimica, am muncit numai bani cinstiți. Pun capul pe cojocul meu, mă culc la oi, dorm liniștit. Mă mai deranjează numa ursul când vine. Pâinea ți-o poți câștiga în țara românească, că avem o țară foarte frumoasă, avem tot ce ne trebuie.

Să ajute Dumnezeu să veniți să mâncăm un miel la ceaun la o sută de ani”. Acesta a fost speech-ul rostit de Ştefan Gros, cu trei săptămâni în urmă, când a primit un premiu din partea Consiliului Judeţean. Povestea lui este una fabuloasă. Ştefan Gros s-a născut pe 26 octombrie 1917, în comuna Şugag, judeţul Alba. N-a făcut decât clasele primare.

Familia sa trăia doar din creşterea animalelor. De mic copil a avut grijă de oi. La 14 ani părinţii l-au lăsat să se îngrijească singur de ele, pe munte. „Eu sunt născut în 1917, dar, cum eram acolo în munţi, părinţii mei m-or înregistrat abia în 1919. Aşa se proceda atunci, să-ţi înregistrezi feciorul mai târziu, ca să fie mai în putere când o fi chemat la armată”. N-a scăpat nici el de armată şi nici de război. A avut norocul să nimerească la o unitate de grăniceri, la Corabia. N-a fost pe front, dar a stat 4 ani înrolat fără să poată veni nici măcar o zi acasă.

După război s-a întors la mica sa turmă de oi, care a devenit din ce în ce mai mare. „Luam oile oamenilor de prin sat şi le duceam pe munte. Iarna nu le ţineam la Şugag, trebuia să merg cu ele la iernat ori în Banat, ori în Bărăgan. 12 ani la rând tot în Bărăgan am fost cu ele”.
Bătrânul cioban spune că n-a dormit decât o singură dată într-un oraş, la unul dintre cei 24 de nepoţi pe care-i are. De stat n-a stat însă niciodată mai mult de 24 de ore „la oraş”. „Nu-mi place aerul ăla, nu-mi place larma aia…”. Are şi o amintire neplăcută, din Bucureşti. „Era prin 1974, cred. Trebuia să mai venim acasă, după bani, după mâncare. La gară, că eram cu ţundrele pă noi, ne mai ortăceam, noi întră noi, ciobanii. La coadă la bilete, când să scoată un ortac banii să-şi ia biletul, unu mai tânăr aşe, i-o înfăşcat ş-o fugit. L-am luat cu bâta şi l-am prins. Dup-aia s-or strâns mai mulţi cu bâtele din gaşca aia, că erau mai mulţi. Noi eram patru. Ne-am pus tăţ’ patru cu bâtele pă ei şî i-am împrăştiat. O cam fost scandal, o venit şi poliţia”.

Ştefan Grosu s-a mutat cu tot cu familie în satul hunedorean Vâlceluţa în 1998. „Acolo m-am chinuit să strâng fânaţe, să aibă copiii şi nepoţii mei, dar n-or prea vrut să le ieie, că era greu pă munţii ăia. Cioban fiind, am cam văzut zona asta, am vândut casa de-acolo ş-am venit aici, la Vâlceluţa, că-i mai bun locu’. Acuma cresc pădurile pă fânaţăle mele de la Şugag. Asta-i viaţa”. De pe vremea comuniştilor regretă un singur lucru: „N-am prea avut noi treabă cu ei, că n-o fost CAP la Şugag. Da’ atuncea ştiai o treabă, că tunzi oile, dai lâna la contract şi-ţi iei banii. Acuma dăm foc la lână, că n-o mai ia nimenea”.

Facebook Comments

„Politicienii NU sunt ȘEFII noștri, sunt SLUJITORII noștri”. Oana Pellea: Sunt plătiți din BANII ROMÂNILOR

0

„Politicienii NU sunt ȘEFII noștri, sunt SLUJITORII noștri”. Oana Pellea: Sunt plătiți din BANII ROMÂNILOR!!

Dezamăgită de atitudinea politicienilor, actrița Oana Pellea le amintește aleșilor și, totodată, românilor, că ei sunt angajații românilor, plătiți din buzunarul oamenilor, iar responsabilitatea lor este interesul țării, nu cel personal.

Pellea le cere românilor să se hotărască dacă acceptă această situație sau „își impune un Guvern care să slujească țara”.

Parlamentul si Senatul sunt institutii platite din banii nostri.
Guvernul este platit din banii nostri.
Prim Ministru este platit din banii nostri.

Primarul, consilierii sunt platiti tot din banii nostri.
Presedintele este platit din banii nostri. Ei toti trebuie sa ne reprezinte interesele si sa ne slujeasca.
Ei nu sunt sefii nostri, ei sunt reprezentantii si Slujitorii nostri.
Ei trebuie sa slujeasca interesele noastre., interesele Romaniei…nu interesele lor.
Nu?
Ca nu inteleg …tonul si atitudinea lor.
Senatul si Parlamentul afiseaza o atitudine de conducatori, de dictatori ( cei ce dicteaza) nu de slujitori…mai mult ne ameninta si ne cearta… decat sa ne dea solutii sau sa ne indrume.
Mai mult… impun ceea ce doresc dansii… decat sa se consulte pentru a afla si sluji nevoile reale ale acestui popor.
Guvernul, Senatul si Parlamantul trebuie sa slujeasca Romania si nu invers!
Romania trebuie sa se hotarasca: Accepta sa slujeasca un Guvern…sau isi impune un Guvern care sa O slujeasca.
Poate gresesc…
„, scrie Oana Pellea pe Facebook.

Facebook Comments

A fost dezgropată o gravidă ce fusese înmormântată în urmă cu mulţi ani. Născuse în coşciug …

0

A fost dezgropată o gravidă ce fusese înmormântată în urmă cu mulţi ani. Născuse în coşciug …

Un mormânt din secolul al XIV-lea prezintă un caz rar de ”naştere în coşciug”. Mai exact, fetusul unei femei decedate însărcinate a fost expulzat în mormânt.

Specialiştii spun că această „naştere în coşciug” se produce în urma presiunii gazelor din interiorul cadavrului în descompunere.

„În acest caz avem o expulziune parţială a unui făt de 38-40 de săptămâni care a fost găsit în tractul genital”, spune Deneb Cesana, unul dintre cercetătorii de la Universitatea din Geneva, conform Seeker.

Mormântul a fost găsit în cimitirul hostelului San Nicolao di Pietra Colice, la aproximativ 72 de kilometri de Geneva, în regiunea Liguria.

În mormânt se mai aflau şi două cadavre, ale unui copil de 12 ani şi altul de 3 ani.

Facebook Comments

Ce mâncau românii pe vremea lui Ceauşescu: o jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei, un kilogram de zahăr pe lună şi pui de mărimea porumbeilor

0

Ce mâncau românii pe vremea lui Ceauşescu: o jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei, un kilogram de zahăr pe lună şi pui de mărimea porumbeilor…

O jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună. Aceasta era porţia românilor, stabilită sub regimul lui Ceauşescu. Puii vânduţi la alimentarele comuniste aveau greutatea unui porumbel. Românii îşi făceau pile şi relaţii pentru a căpăta marfa ”pe sub mână”. Proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepseau cu închisoarea.

Aproape un deceniu, sub dictatura lui Ceauşescu, românii au supravieţuit mâncând cu porţia. Pentru că economia socialistă nu funcţiona prea bine şi Ceauşescu se încăpăţânase să achite în avans datoria externă, s-a impus găsirea unor soluţii pentru a se face economii la buget, iar marea economie s-a făcut luându-se de la gura poporului. Pâinea, zahărul şi uleiul se cumpărau numai pe cartelă şi doar de la alimentarele de cartier. Raţionalizarea pâinii a fost introdusă în 1982 şi a fost pregăitită treptat de comunişti prin adoptarea mai multor legi menite să oficializeze reducerea porţiilor de mâncare.

La data de 19 decembrie 1980 a apărut „Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei”. Decretul stabilea raţionalizarea consumului de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie. Primeau raţii mai mari cei de la oraşe şi raţii mai mici ţăranii din mediul rural.

În procesul prin care Ceauşescu intenţiona să reducă alimentaţia românilor la limita supravieţuirii, a urmat programul ştiinţific creat la cererea dicatorului de specialiştii din Comitetul Central. În 1982 a fost inventat ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, document care stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor

Comuniştii au concluzionat că românii au nevoie doar de 2.700-2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult: 60-70 de kilograme de carne şi produse din carne, 8-10 kilograme de peşte şi produse din peşte, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.

Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar şi mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume. Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, raţia fiind de un kilogram.

Cartelele, modalitatea prin care comuniştii controlau porţiile

Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor. Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.

Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul şi cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă. ”Câţi membrii locuiau în casa respectivă, atâţia apăreau pe cartelă. Dacă aveau chiriaşi se treceau şi ei. Era important să treci datele reale pentru că primeai alimentele în funcţie de câţi membri apăreau pe cartelă. Nu puteai să minţi pentru că se făceau verificări, exista sectoristul de cartier care ştia tot şi nimeni nu risca să fie sancţionat”, povesteşte Iulica Soare, o vânzătoarea de la Alimentara care funcţiona pe vremea lui Ceauşescu pe strada Alexandru Ghica. Gestionarul magazinului calcula ce raţie revine fiecărei familii, iar alimentele erau date în baza informaţiilor înregistrate la magazin şi trecute în cartelă.

O jumătate de pâine pe zi

Pentru a induce opiniei publice impresia că raţionalizarea pâinii este o iniţiativă în folosul orăşenilor, Ceauşescu a dat vina pe ţăranii din mediul rural. În buletinele de ştiri, propaganda comunistă acuza ţăranii că vin la oraş şi încarcă zeci de pâini în sacoşe pentru a le duce la ţară că să le dea de mâncare porcilor. Începând cu 1982, orăşenilor li s-a transmis prin canalele media controlate de comunişti că vor primi pâine pe cartelă pentru ca ţăranii să nu poată cumpăra în exces. Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş. Fiecare avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi. ”Cine venea la magazin, venea cu cartela. Fără cartelă nu primea pâine. Cartela avea 30-31 de rubrici, câte zile avea luna şi în fiecare zi bifam când primeau raţia”, explică vânzătoarea.

În unele judeţe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni. Aproape un deceniu au supravieţuit românii cumpărând şi mâncând pâine cu raţia pe cartelă. În decembrie 89, cartele au mai fost meţinute două zile după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună

O dată pe lună se prezenta capul de familie la Alimentară pentru a ridica zahărul şi uleiul, câte un kilogram pe cap de membru de familie. ”Totul era vrac. Veneau cu sticle pentru ulei şi cu sacoşe de rafie pentru zahăr. Ratia lunară pentru fiecare persoană era de un litru de ulei si un kilogram de zahar si de faina. Se bifa cine şi-a terminat cota pe luna respectivă. Dacă erau două persoane, luau doi litri de ulei şi mai veneau luna următoare”, îşi mai aminteşte vânzătoarea Iulica Soare.

Chiar dacă fiecare îşi primea raţia de ulei, zahăr şi făină, o dată pe lună, chiar şi aşa în zilele în care” se băga ulei” la alimentarele de cartier se făceau cozi.

Sarmale din salam cu soia, tort de biscuiţi şi pâine încălzită la aburi

Sub Ceauşescu, românii au inventat reţete alimentare de sărăcie. În lipsa cărnii de porc, sarmalele se umpleau cu salam tocat de soia, care se găsea la discreţie în galantare. În lipsa cărnii de pui, lângă cartofii prăjiţi românii se obişnuiseră să pună salam prăjit. Cum raţia de ouă nu permitea românilor de la oraş să prepare prea des prăjituri în casă, biscuiţii de casă tocaţi erau substitut pentru blaturile de tort sau prăjituri.

Românii găsiseră soluţie şi pentru frăgezirea pâinii vechi de la alimentară. Franzela se ţinea desupra aburilor până se înmuia şi căpăta o consistenţă aparent proaspătă.

Bananele şi portocalele care apăreau în galantare numai de Crăciun şi de cele mai multe ori necoapte se ţineau înfăşurate în ziar, lângă o sursă de căldură pentru a se coace mai repede.

sursa Adevarul

Facebook Comments

Imagini de locectie!Şcoala din perioada interbelică te pregătea să devii un om cu educaţie civică şi caracter

0

Imagini de locectie!Şcoala din perioada interbelică te pregătea să devii un om cu educaţie civică şi caracter..

A fost odată un vis frumos. Educaţia primea 16% din PIB. Şi 98 % dintre tinerii care plecau la studii în străinătate se întorceau acasă. Asta pentru că, în perioada interbelică, şcoala te pregătea să devii un om cu educaţie civică şi caracter.

Georgeta Filiti, istoric: „Toate beteşugurile societăţii noastre se reduc la proasta educaţie.”

În perioada interbelică criteriile după care erau evaluaţi elevii erau cu totul altele decât cele din zilele noastre: spiritul de camaraderie, sârguinţa, voioşia, sensibilitatea şi onestitatea, calităţi care determină caracterul unui om şi pe care se punea mare preţ.

Georgeta Filiti, istoric: „Erau evaluaţi cu grijă şi bunătate. E o relaţie relaxată între profesor şi elevi. Se iau în seamnă spriritul iscoditor, bunătatea.”

Nicolae Manolescu, critic literar: „E un pic naivă, dacă vreţi, şcoala interbelică. Dar este deosebită faţă de cea de acum, dintr-un punct de vedere care mi se pare esenţial: ea era bazată pe disciplinele formatoare. Nu pe specialităţi!”

După Marea Unire, educaţia a fost ridicată la rang de politică de stat. Şcoala a devenit un instrument de construcţie a naţiunii. Respectul pentru învăţământ, pentru oamenii cu carte era evident. 98% din tinerii care plecau la studii în străinătate reveneau în ţară.

Elena Mușat, arhivele nationale ale României: „În perioada interbelică(..) statul investeşte masiv în educaţie. Ministerul instrucţiunii şi apoi Ministerul Educaţiei publice ajung să aibă un buget anual de12 până la 16%, ceea ce astăzi pare fabulos. Însă(..) miza era mare- învăţământul şi cultura reprezentau două componente care(>>) aveau menirea să consolideze ideea de naţiune.”

Georgeta Filiti, istoric: „Statul a găsit bani să clădească 1.000 de școli, în primul rând în mediul sătesc.”

Elena Mușat: „Acolo existau deficienţe mai mari. Se înfiinţează şcoli normale. Se pune accent pe formarea învăţătorilor (..) astfel încât ei să fie pregătiţi să predea copiilor conţinut coerent şi adaptat cerinţelor societăţii respective.”

În 1921, ponderea ştiutorilor de carte în vechiul regat era de 39%, în Bucovina de 45%, iar în Transilvania de 51%. Aşa că Statul a început alfabetizarea masivă a populaţiei. Spiru Haret dorea ca prin învăţământ să îi ridice pe ţărani.

S-a stabilit durata învăţământului obligatoriu şi gratuit de 7 ani. S-au construit noi şcoli peste tot în România unită. S-au înfiinţat licee care să ofere cunoştinţe concrete şi licee care sa reunească toate profilele teoretice: real, modern şi clasic. Bacalaureatul era cu adevărat un examen de maturitate, sustinuţ în faţa unei comisii formată din profesori universitari. Examenul atesta cunoştinţele unui elev şi nu liceul urmat.

Georgeta Filiti: „Se dădeau multe examene, se constituiau comisii. Şi în fruntea comisiilor erau profesori universitari, extrem de bine pregătiţi şi acest lucru s-a văzut.”

Elena Mușat, Arhivele naționale: „În timpul lui Cuza legea instrucţiunii este cea mai modernă din Europa şi este una dintre primele care introduce principiul obligativităţii şi gratuităţii învăţământului primar.”

Georgeta Filiti: „Au pus accent extraordinar pe învăţământul liceal, socotind că nu oricine va merge la facultate şi trebuie să-i oferi cunoştinţe enciclopedice, de natură să poată funcţiona în diverse spaţii ale societăţii.”

Nicolae Manolescu, istoric literar: „Uitaţi-vă cum se vorbeşte! Păi noi, în societate, ducem o lipsă acută şi cronică, deja, nu mai e acută, e cronică, de capacitate de exprimare gramatical corectă. Noi nu

ştim să comunicăm. Şi când comunicăm, comunicăm într-o limbă care seamănă cu româna, vag, aşa.”

În perioada interbelică foarte puţini copii de la ţară ajungeau la liceu din cauza taxele foarte mari. Dar, cunoştinţele învăţate la şcoală i-au ajutat să devină oameni mari.”

Elena Mușat: „Canalizarea pe activităţile practice începe după primii ani de şcolarizare. Făceai 4 ani de teorie apoi, cei care nu doreau să înveţe(..) în continuare erau canalizaţi spre meserii. Fiecare școală avea grădină şi erau învăţaţi să cultive plante şi erau orientaţi spre meserii care le puteau fi necesare mai târziu.”

Georgeta Filiti: „S-au făcut multe şcoli profesionale, şcoli comerciale cu diverse specialităţi. Că deveneai veterinar sau acar la CFR, ideea nu era ca toţi să facă facultate.”

Elena Muşat: „Dacă astăzi sunt opţionale, în interbelic erau şezători, şezători de clasă.(..) Şezătorile erau (..) o combinaţie între club de lectură, lucru manual.”

Salariul unui profesor universitar era comparabil cu al unui ministru, iar calitatea dascălilor era pe măsură. Un învăţător se pregătea 8 ani să ajungă la catedră, apoi participa continuu la cursuri de specializare.

Se înființează biblioteci dadactice prin care profesorii sunt la curent cu noutățile 

Elena Muşat: „Statutul profesorilor şi al învăţătorilor era unul special în România interbelică. Însuşi regele Carol al 2-lea semnează în aprilie ’38 titlul prin care se acordă titlul definitiv în invăţământ normal a două profesoare.”

Dacă în interbelic diploma de definitivat era semnată de rege, astăzi, mulţi dintre cei care ajung în învăţământ sunt slab pregătiţi şi nu se simt apreciaţi.

Daniela Visoianu, Coaliția pentru educație: „Primul răspuns de forţă pe care-l transmit cadrele didactice este: La banii ăştia, asta-i calitatea!”

Daca ne uitam pe listele de absolvenţi nu îi găsim pe primii în învăţământ.

Georgeta Filiti: „E slabă pregătirea profesorilor. Dai examen şi se fac tot felul de combinaţii, de presiuni. Dar trebuie să dea o lucrare scrisă şi dacă ai mai puţin de 8, eu i-aş suprima calitatea de profesor.”

Nicolae Manolescu: „Recomand oricui să facă o mică comparaţie: să citească câteva discursuri, care s-au publicat, din Parlament, ale lui Maiorescu, ale lui P.P. Carp, ale lui Delavrancea şi ale altora. Şi să le compare cu discursurile pe care le auzim noi, acuma. Şi să vadă întâi că nu mai e aceeaşi limbă. Sigur, limba evoluează. Dar de data asta, a involuat.”

În interbelic s-au pus bazele sistemului de învăţământ românesc. A urmat apoi perioada comunismului în care, pe lângă materiile impuse de partid s-a învăţat totuşi, carte. Dar după 1990 învăţământul a început să eşueze constant, iar astăzi ne confruntăm cu: abandon şcolar ridicat, creşterea analfabetismului, învăţământ superior superficial din care ies studenţi pe bandă rulantă, ineficiența actului de predare, elevi plictisiţi, informaţii care nu ajută prea mult în viitoarele meserii.”

Georgeta Filiti: „Judecaţi şi dumneavoastră 18 reforme, schimbarea unul după altul a miniştrilor învăţământului. Asta scade calitatea. Pe urmă, faci o reformă şi dupa 1 an faci reforma reformei. Dacă eu am azi un copil de clasa 1-a eu nu ştiu când va termina liceul, câte clase face, câte examene dă.”

Sursa: digi24.ro

Facebook Comments

Noi ne chinuim cu autostrăzile iar norvegienii fac revolutie in constructii: cel mai tare tunel subacvatic din lume

0

Noi ne chinuim cu autostrăzile iar norvegienii fac revolutie in constructii: cel mai tare tunel subacvatic din lume..

Guvernul din Norvegia a aprobat 22.7 miliarde de euro pentru construcția unor tuneluri subacvatice suspendate.

În vreme ce la noi viaductele costă zeci de milioane de euro și nici măcar nu se construiesc, într-o țară ambițioasă ca Norvegia podurile și tunelurile nu mai sunt de multă vreme o soluție pentru infrastructură scrie automarket.ro

Având în vedere relieful dificil al țării, brăzdat de fiorduri adânci, norvegienii au gândit o soluție ingenioasă de conectare a zonelor greu accesibile. Guvernul a aprobat 25 de miliarde de dolari, echivalentul a 22.7 miliarde de euro, pentru construcția unor tuneluri subacvatice plutitoare.

ESENTIAL22.7miliarde de euro vor costa tunelurile subacvatice suspendate.

Spre deosebire de tunelurile clasice, acestea ar fi mult mai aproape de luciul apei, iar spre deosebire de poduri nu ar fi afectate de condițiile climatice dure. Tunelurile plutitoare ar rămâne suspendate la 30 de metri sub apă și ar urma să fie construite în paralel, câte unul pentru fiecare sens de mers. Tunelurile vor fi ținute la suprafață de pontoane uriașe.

Având în vedere că este o soluție care nu a mai fost încercată până acum nicăieri în lume, termenul de finalizare al proiectului a fost fixat pentru anul 2035. Inginerii urmează să realizeze o expertiză amănunțită și să confirme fezabilitatea proiectului.

Facebook Comments

Aceşti bătranei au decis să divorţeze, după 40 de ani de căsnicie. Motivul? Mi-au dat lacrimile… Ce poveste!

0

Erau casatoriti de mai bine de 40 de ani. Insa, intr-o zi, au decis sa divorteze.

Intr-o zi, un cuplu in varsta in jurul varstei de 70 de ani a decis sa divorteze. Avocatul, foarte nedumerit, a incercat sa le afle povestea… cei doi batranei s-au ciondanit de nenumarate ori in cei 40 de ani de casnicie… Nimic nu parea sa functioneze in relatia lor.

La inceput au dat vina pe nasterea copiilor… acum, copiii au crescut deja si au propria lor familie, insa probleme inca exista. Tot ce au vrut sa faca a fost sa aiba o viata lipsita de griji si de probleme, sa fie fericiti ca orice alt cuplu. Cand si-au dat seama ca nu se poate, au decis sa divorteze.
In momentul in care avocatul le-a inmanat actele pentru a le semna, sotia a spus: “Eu chiar te iubesc, dar nu mai pot continua asa. Imi pare rau…”

“Da, te inteleg.” – a raspuns sotul.

Privindu-i tristi si abatuti, avocatul a sugerat sa mearga la pranz cu el. Sotia a raspuns imediat: “De ce nu?!”

La masa era o tacere incredibila. Primul fel de mancare a fost servit: pui la tigaie. Imediat batranul a luat copanelul si l-a pus in farfuria sotiei: “Ia tu copanul, este favoritul tau.”

Privind asta, avocatul si-a dat seam ca ar putea fi o sansa pentru aceasta relatie… insa imediat sotia s-a incruntat si a raspuns:

“Aceasta este problema… intotdeauna! Niciodata nu te-ai gandit la cum ma simt eu. Nu stii ca urasc copanele?”

In acea noapte, niciunul dintre batranei nu a putut dormi. Dupa multe ore in care a stat si s-a uitat pe pereti, batranul s-a trezit hotarat sa isi sune sotia si sa ii spuna ca o iubeste si ca nu isi imagineaza viata fara ea. A luat telefonul si a dat sa apeleze… insa nimeni nu i-a raspuns.

Pe de alta parte, batranica era foarte trista. Nu putea intelege cum in toti acesti ani el nu a reusit sa o cunoasca cu adevarat. Il iubea mult, dar pur si simplu nu mai putea suporta sa traiasca langa un om care nu o stia. A lasat ca telefonul sa sune… ce rost mai avea sa vorbeasca, acum ca s-a terminat?
A doua zi a aflat ca batranelul a murit. S-a repezit imediat la apartamentul lui si i-a vazut trupul intins pe canapea, cu telefonul inca in mana. A avut un atac de cord in timp ce incerca sa o sune pe ea….

Dupa inmormantare, a inceput sa ii curete casa. Cand a cautat prin sertare, a gasit un biletel pe care scria numele ei. L-a deschis:

“Pentru draga mea sotie,

In momentul in care citesti asta, sunt sigur ca nu mai sunt in preajma ta. Aici vei gasi niste banuti pe care i-am strans toata viata mea. Desi nu sunt foarte multi, sper ca vor fi in masura sa ma ajute sa imi tin promisiunea pe care ti-am facut-o in ziua nuntii noastre. Nu mai pot avea grija de tine, insa vreau sa folosesti acesti bani in momentele dificile din viata ta. Vreau sa stii ca voi fi intotdeauna langa tine. Te iubesc!”

Lacrimi au inceput sa curga pe obrazul ei…

Cand iubesti pe cineva, lasa-l sa te cunoasca… nu vei stii niciodata ce se va intampla in minutul urmator… Invata sa construiesti o viata alaturi de acea persoana… invata sa il iubesti neconditionat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar putea fi.”

Sursa: kudika.ro

Facebook Comments

Vezi si..