Acasă Blog Pagina 4

Profesor sărac în România, cercetător de succes în Occident: „Am făcut meditații până la curgea sângele pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar”

0

Profesor sărac în România, cercetător de succes în Occident: „Am făcut meditații până la curgea sângele pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar”

 

Vlad Martinuşi a plecat din România în 2010, renunţând la postul de asistent la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi. Acum e cercetător în Belgia, la Universitatea din Liege.

Vladimir Martinuşi, în vârstă de 42 de ani, a decis să plece din ţară din 2010, după ce a terminat doctoratul la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. La momentul respectiv, era asistent universitar, însă perspectivele erau mai degrabă sumbre, iar plecarea i-a schimbat viaţa. „Aveam un salariu de 1.700 de lei, cu tot cu sporul de merit, plus că toate salariile bugetarilor urmau să fie reduse cu 25%, deci aş fi rămas cu vreo 1.200 de lei net. Îl cunoscusem pe celebrul cercetător israelian Pini Gurfil, care mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Gurfil mi-a propus să merg în Israel şi să urmez un stagiu postdoctoral la Technion, cea mai mare universitate tehnică din Orientul Mijlociu. Am acceptat, mai ales că numai bursa de studiu era echivalentul a aproximativ 12.000 de lei, fără să mai vorbesc de faptul că mi se deschideau noi perspective“, a rememorat Martinuşi. Producea mobilă ca să facă faţă cheltuielilor În ultimii ani petrecuţi în România, situaţia sa financiară se înrăutăţise considerabil. Pentru a face faţă cheltuielilor, Martinuşi dădea meditaţii de matematică, dar pentru că banii erau în continuare prea puţini, a găsit o nouă metodă de a-şi rotunji veniturile.

„Dădeam meditaţii până îmi curgea sânge pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar. Apoi, în puţinul timp liber de care mai dispuneam, am început să fac mobilă şi s-o vând. Era mai mult un hobby, nu eram eu tâmplar sau mare specialist, dar nici nu cădea mobila în capul oamenilor, plus că aşa mai făceam şi ceva bani“, s-a amuzat Martinuşi. Odată ajuns în Israel, lucrurile s-au schimbat în bine. S-a adaptat rapid la noul mediu şi şi-a făcut prieteni şi cunoştinţe, mai ales că, spre surprinderea sa, în oraşul Haifa a întâlnit foarte mulţi evrei proveniţi din România.

loading...

Viaţa în Israel „Condiţiile de la universitate erau excelente, nici nu mai are rost să fac vreo comparaţie. Aveam în sfârşit o anumită siguranţă şi mă puteam concentra pe munca mea. În Haifa auzeam des pe stradă limba română, am înţeles că unul din cinci locuitori veniseră din România. Mai mult, dintre aceştia majoritatea erau ieşeni de-ai mei, care plecaseră din România după ce a fost fondat statul Israel. M-am integrat destul de uşor şi mă simţeam în largul meu. Aşa am ajuns ca în timpul liber să merg în câte un local, unde cântam la chitară. Le cântam piesele celor de la Phoenix, dar şi alte cântece româneşti, atmosfera era foarte frumoasă, se simţeau bine chiar şi cei care nu înţelegeau versurile. Era o viaţă plăcută“, a mai povestit Vladimir Martinuşi.

După trei ani petrecuţi în Israel, cercetătorul ieşean a decis că era momentul să dea curs unei noi provocări. Aşa a plecat din 2013 în Belgia, la Liege, unde a devenit inginer cercetător în cadrul universităţii din localitate. Invitat la conferinţe în întreaga lume „Domeniul meu de expertiză se numeşte Astrodinamică fundamentală şi e o ramură a mecanicii cereşti care se ocupă cu studiul mişcării sateliţilor artificiali în jurul corpurilor masive, planete şi sateliţii lor naturali.
Lucrez ca cercetător postdoctoral la Universitatea din Liege, în cadrul laboratorului de sisteme spaţiale al Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi Mecanică al Facultăţii de Ştiinţe Aplicate, fiind finanţat în primii doi ani (2013-2015) de o bursă europeană Marie Curie, pe care am obţinut-o în urma propunerii unui proiect de cercetare. În Belgia m-am ocupat de formulări analitice care ajută la predicţia rapidă a orbitelor sateliţilor pe termen scurt şi mediu, modelul matematic propus de mine fiind publicat în revista ştiinţifică «Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy» şi implementat în procesorul satelitului Qarman în cadrul misiunii spaţiale QB50“, a explicat Martinuşi. În plus, în ultimii ani el a susţinut numeroase conferinţe şi prelegeri în SUA, Canada, Spania, Italia, Olanda, China şi Rusia. De curând, Martinuşi a fost invitat în Franţa, unde urmează să susţină o prelegere la Observatorul Astronomic din Paris.

Cu această ocazie, el va prezenta noi metode de abordare a perturbaţiilor orbitale şi posibilitatea aplicării acestora pentru a reduce sarcina utilă computaţională în cadrul misiunilor spaţiale în care se cere o precizie sporită în determinarea orbitei sateliţilor. Apoi, el va da curs altei invitaţii sosite din China, din partea Departamentului de Inginerie Aerospaţiala a Universităţii Beihang din Beijing. De asemenea, românul scrie pentru mai multe reviste ştiinţifice din SUA şi Europa.

„E român, ne va sparge calculatoarele“ Vladimir Martinuşi s-a acomodat în Belgia, mai ales că la Universitatea din Liege a întâlnit şi câţiva conaţionali. „Suntem o mică gaşcă de români aici, la universitate, dar ne înţelegem bine şi cu ceilalţi. La început, când am ajuns la Liege, colegii belgieni glumeau pe seama mea, dar fără să depăşească o limită. «A venit Vladi, e român, ne va sparge calculatoarele şi ne va fura parolele ca să ne ia banii din conturi», spuneau ei. Nu m-am supărat, mai ales că mi-am dat seama că doar glumeau şi m-am putut convinge pe parcurs că nu erau genul de oameni care să aibă ceva împotriva românilor“, consideră Martinuşi.

Deşi admite că nici viaţa în Belgia nu este perfectă, Vladimir spune că nu se gândeşte să revină în ţară. „Sunt aici cu soţia şi cu cele două fetiţe, ne-am integrat bine şi nu ne gândim să ne întoarcem în România. Din păcate, în ţară lucrurile merg prost, corupţia este îngrozitoare, iar condiţiile economice sunt precare. Îmi doresc să fac ceva pentru ţara mea, dar nu pot să ajut decât de aici, de departe“, a încheiat Martinuşi. În prezent Vladimir este doctor în mecanică orbitală, cercetător şi specialist în inginerie aerospaţială la Universitatea din Liege, Belgia.

 

Facebook Comments

loading...

Ce se intampla in corp daca mananci GHIMBIR in fiecare zi, timp de o saptamana. Medicii nu isi explica

0

Ce se intampla in corp daca mananci GHIMBIR in fiecare zi, timp de o saptamana. Medicii nu isi explica:

Ghimbirul este una dintre cele mai valoroase mirodenii, rădăcinile căruia, în stare proaspătă sau uscată, se folosesc şi în scop medicinal.

Acestea conţin compuşi, uleiuri benefice pentru sănătate, mucilagii, răşini, fibre dietetice, kaliu, zinc, calciu, cupru, magneziu, vitaminele B6, C şi D. Principiile active din rădăcina de ghimbir au proprietăţi antiemetice, antivertiginoase, carminative, stimulează secreţia de salivă şi sucuri digestive.

De asemenea, ghimbirul are efect de calmare a tusei, efect antialgic, sedativ şi antipiretic, prin stimularea transpiraţiei, iar aplicarea localã are efect revulsiv şi îmbunătăţeşte circulaţia periferică.

Ghimbirul stimulează digestia
Compuşii din ghimbir stimulează secreţia salivei şi producţia de bilă, stimulând astfel digerarea alimentelor. Un studiu care a cuprins 24 de persoane sănătoase, ce au folosit zilnic 1,2 grame de ghimbir pulbere înainte de masă, a constatat că participanţii au digerat mult mai rapid alimentele procesate, dar şi riscul de ingidestie a fost redus cu 50%.

Reduce senzaţia de greaţă
Ghimbirul poate fi consumat crud sau în ceai. Mai multe cercetări au constat că ghimbirul manifestă proprietăţi antiemetice, inclusiv pe durata sarcinilor la gravide.

Consumul de ghimbir reduce durerile musculare

Datorită compuşilor săi antioxidanţi, consumat zilnic ghimbirul poate reduce durerile musculare cu până la 25%. De asemenea, un studiu realizat la Universitatea din Georgia a descoperit că acest lucru ar acţiona benefic şi asupra durerilor menstruale.

Ghimbirul scade riscul bolilor de inimă
În cadrul unui studiu, participanţii cu diabet de tip 2, care administrau 2 grame de ghimbir pudră zilnic, au semnalat reducerea cantităţii de zahăr din sange cu 10%. Se ştie că nivel crescut al glucozei în sânge este un factor de risc pentru bolile de inimă.

Combate imflamaţia din organism
O altă cercetare, efectuată asupra 230 de pacienţi ce sufereau de artrită, a determinat că consumul de ghimbir poate reduce durerea, inflamaţia şi rigiditatea la nivelul articulaţiilor.

Proprietăţi anticancerigene
Fiind un aliment sănătos, încărcat în compuşi antioxidanţi şi vitamine ce întăresc imunitatea şi rezistenţa organismului, scad colesterolul în sânge şi luptă cu obezitatea, ghimbirul ajută la neutralizarea celulelor canceroase din organism.

Ghimbirul este bun pentru creier
Acesta ajută la combaterea inflamaţiei din ţesutul cerebral, previne apariţia bolii Alzheimer şi altor deficienţe cognitive ce însoţesc procesul de îmbătrânire. Unele studii au stabilit că compuşii bioactivi şi antioxidanţii pot inhiba procesele imflamatoare din creier. În cadrul unei cercetări, 60 de femei de vârstă mijlocie au folosit zilnic extract de ghimbir, timp de o saptamana, iar rezultatele au arătat o îmbunătăţire a memoriei.

Sursa by http://teomedia.biz/

Facebook Comments

REŢETE DE POST. Cum prepari ciulamaua de ciuperci cu usturoi. Durează doar 30 de minute!

0

REŢETE DE POST. Cum prepari ciulamaua de ciuperci cu usturoi. Durează doar 30 de minute!

REŢETE DE POST. Postul Paştelui a început pentru creştinii ortodocşi. Timp de şapte săptămâni, cei care postesc nu au voie să mănânce lapte, ouă, brânză şi carne. Aşadar, reţetele de post sunt binevenite.

REŢETE DE POST. Ciulamaua de ciuperci cu usturoi este foarte gustoasă şi conţine doar ingrediente vegetale, deci poate fi consumată cu încredere în Postul Paştelui.

Pentru a prepara două porţii ai nevoie de: 500 grame ciuperci champignon, o ceapă, 2 căţei de usturoi, 2 linguri de făină, 50 ml ulei, pătrunjel, sare, piper.

REŢETE DE POST. Mod de preparare: se taie ceapa mărunt şi se pune la călit. Când a devenit aurie, se adaugă ciupercile curăţate şi tăiate feliuţe. Se lasă pe foc să fiarbă în suc propriu, acoperind vasul cu un capac.

Se adaugă făina, puţină apă cât să le acopere şi usturoiul tocat mărunt.

Se lasă pe foc să mai dea în clocot de câteva ori, apoi se opreşte focul. Se condimentează cu sare şi piper. Se serveşte fierbinte, ornată cu pătrunjel, alături de mămăligă.

Sursa: petitchef.ro

Sa aveți pofta !

Facebook Comments

6 modalități de a trata copilul cu ajutorul unei tehnici antice, fără medicamente si chiar si pentru TINE !

0

6 modalități de a trata copilul cu ajutorul unei tehnici antice, fără medicamente si chiar si pentru TINE !

Este nevoie de 5 minute și cunoștințe elementare în reflexoterapie.
Reflexologia este o arta antică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. Aceasta este o alternativă naturală pentru medicamente și este potrivită pentru copii și, mai ales, pentru bebeluși.

Iată 6 modalități de a ajuta un copil. Reflexologii spun că, înainte de începerea masajului, este necesar să relaxăm și să încălzim piciorușul cu o baie caldă.
1.Cefalee și durere de dinți.
Sugarii au adesea dureri de cap și dureri de dinți. Dacă vedeți că bebelușul suferă, masați vârfurile degetelor de la picioare! Acest masaj se poate face, de asemenea, în timpul somnului.

2.Durerea de nas.
Durerea din nas este neplăcută pentru adulți, dar pentru bebelușii care o experimentează pentru prima dată, aceasta este un adevărată chin. Pentru a calma durerea, masați baza degetelor de la picioare. Nu apăsați tare.

3.Piept.
Dacă bebelușului i se încordează pieptul sau simte disconfort, masați picioarele chiar sub degete și deasupra. Nu forțați foarte tare. Faceți mișcări circulare pentru a scapa de umflătura și a salva copilul de o tusă eventuală.

4.Durerea de stomac.
Când copilul suferă de o durere de stomac, spasme și o întârziere a respirației, masați la mijlocul piciorului, chiar unde începe arcul. Această zonă este asociată cu plexul solar – centrul nervului dintre stomac și plămâni.

5.Durerea abdomenală (de sus și de jos).
Pentru constipație, arsuri la stomac și indigestie, masați zona dintre mijloc și călcâi.

6.Bazinul.
Uneori, sugarii cresc mai repede în unele părți ale corpului decât în ​​altele și, prin urmare, au adesea dureri la nivelul bazinului. Pentru a elimina această problemă, masați călcâiul!

Amintiți-vă: reflexologia este concepută numai pentru a ușura durerea simptomatică. În cazul unor anomalii grave, consultați un medic!

sursa: eushtiu.com

Facebook Comments

Iata de ce este RECOMANDAT sa mananci usturoi ZILNIC pe stomacul GOL. Acest BARBAT a facut asta si UITE CE I S-A INTAMPLAT

0

Iata de ce este RECOMANDAT sa mananci usturoi ZILNIC pe stomacul GOL. Acest BARBAT a facut asta si UITE CE I S-A INTAMPLAT

 

Proprietatile medicinale ale usturoiului au fost cunoscute si utilizate ca parte a medicinii naturiste cu mii de ani in urma. Pentru simplul fapt ca este un antibiotic si un antioxidant puternic, care lupta in mod eficient impotriva infectiilor si imbolnavirilor. Perioada optima a zilei pentru a consuma aceasta leguma este dimineata la prima ora, pe stomacul gol, pentru asigurarea absorbtiei depline a nutrientilor pe care-i contine usturoiul.

Usturoiul este un puternic antibiotic si antioxidant, dar in acelasi timp va protejeaza stomacul de infectii si imbolnaviri. Trebuie consumat inainte de a manca orice altceva, astfel incat sa nu existe in stomac nimic ce s- ar putea amesteca cu usturoiul sau i-ar putea asimila nutrientii.

Beneficiile usturoiului pentru sanatate sunt numeroase. Pentru cei care sufera de hipertensiune arteriala, este cea mai simpla si sigura metoda de a tine tensiunea sub control. Cel mai bine este sa-l administrati o data pe zi si nu produce efecte secundare, spre deosebire de alte tipuri de medicamente.

Cu ajutorul usturoiului se pot preveni si vindeca orice tip de inflamatii. Celor care sufera de artrita usturoiul le poate aduce beneficii enorme. Consumul de usturoi pe stomacul gol nu va ajuta doar in lupta impotriva simptomelor artritei, ci si contra durerii provocate de ea.

Aceasta planta miraculoasa va tine la distanta de infectii precum micoze, negi sau alte infectii bacteriene. In cazul in care deja suferiti de o asemenea infectie, luati usturoi o data pe zi si in cateva zile va veti simti mult mai bine.

Sistemul imunitar slab este un lucru des intalnit in zilele noastre. Acolo unde exista un declin al sistemului imunitar, deseori apar raceli, gripa, alergii ale sistemului respirator si chiar boli grave. Daca aveti un sistem imunitar puternic acesta va fi capabil sa va protejeze de toate acestea.

Usturoiul va da putere. Un singur catel de usturoi contine 12 mg de potasiu, 5mg de calciu 100 de compusi cu sulf.

Usturoiul este deosebit de benefic pentru plamani. Va ajuta in prevenirea si tratamentul infectiilor respiratorii. De asemenea poate sa previna pneumonia, bronsita, congestia, tusea si multe altele.

Usturoiul este cel mai bun remediu natural impotriva hipertensiunii arteriale, deoarece tine sub control tensiunea, fara a produce efecte secundare.

Sursa: healthylifeidea.com

 

Facebook Comments

Scrisoarea unei bătrâne către tinerii din România: Dragii mei, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță…

0

Scrisoarea unei bătrâne către tinerii din România: Dragii mei, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță…

 

Scrisoarea unei bătrâne către tinerii din România: Dragii mei, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță…
„Eu as retrage dreptul la vot tuturor pensionarilor (.. ) Pai cum sa îmi decidă mie viitorul un mos senil care iasă din secția de votare și da coltu’ ”– acesta este mesajul unui tânăr, postat pe facebook.

Iată raspunsul fenomenal al batranei:
”Dragii mei tineri, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță, moșul acesta era ceva mai tânăr. Și vă era părinte. Da, poate acum este senil și azi sau mâine va da colțul. Însă ar trebui să vă aduceți aminte că pe vremuri vă ștergea la fund, punea reșoul în priză să facă cald când vă schimba scutecul sau vă ținea în brațe, legănându-vă, acoperindu-vă cu pături, ca să nu vă fie frig în casele pe care comunismul le ținea la limita înghețului.

Moșul acesta își rupea hainele ca să vă aducă două portocale sau o bucată de carne. Apoi vă spunea, zâmbind, să mâncați totul întrucât el este sătul cu toate că-i ghiorăiau mațele de foame. Se scula la două noaptea (vară sau iarnă) ca să prindă o sticlă de lapte, tot pentru voi.
Tot el vă trimitea pachete pline cu bunătăți la căminul studențesc precum și bani, în timp ce el cu baba lui (și ea mai tânără pe atunci) mâncau zile în șir fasole, cartofi sau borș de sfeclă. Voi cheltuiați banii pe bere cu prietenii, ei lăcrimau acasă, bând o cană de apă și numărându-și fiecare bănuț pentru copilul lor.

Gândiți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi existat ..

Mai înainte de a da cu pietre în bătrânul care vă este părinte, bunic, vecin, unchi sau mătușă, gândiți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi existat. Spuneți că au fost lași pentr că nu s-au împotrivit regimului comunist. Poate că aveți dreptate. Însă au fost lași și pentru că existați voi. Au fost lași și pentru ca să vă apere pe voi.

V-ar fi fost mai bine la casa de copii, cu părinții uciși sau în închisori? Curajul lor – dacă ar fi fost – era unul dement într-o societate care-ți punea pumnul în gură și te băga la pușcărie sau te ucidea în bătaie. Un asemenea curaj v-ar fi făcut orfani cu siguranță. Ați fi fost mai fericiți? Ați mai fi avut astăzi aceste drepturi (chiar și acela de a fi nesimțiți) dacă n-ar fi murit oameni în 1989? Puteau să trăiască și să ajungă astăzi moși și babe. Să nu le pese, să stea acasă, să-și păzească spatele.

Nu cred într-un viitor condus de un asemnea tânăr. Nu cred într-un viitor în care ne batem joc unii de alții, tinerii de bătrâni pentru că sunt mai în vârstă sau mai neputincioși, bătrânii de tineri pentru că sunt imberbi și fără experiență. Nu cred într-un viitor în care nu avem respect unii față de alții. Nu cred într-un viitor în care drepturile se acordă numai unora.

Sper ca tocmai tinerii să fie primii care să vocifereze împotriva unor astfel de discriminări. Și mai trăiesc cu speranța că asemenea specimene sunt rare, că tinerii își iubesc părinții și bunicii bătrâni, la fel cum cei din urmă își iubesc copiii și nepoții. Altfel lumea asta s-ar duce dracului.”

Sursa: loon.ro

MERITA DISTRIBUIT MAI DEPARTE !!
Facebook Comments

Nu mai vreau ca statul sa dea pomana din banii mei si sa finanțeze lenea !! DACĂ ȚIE ÎȚI ESTE PASA DISTRIBUIE ! In joc sunt BANII MEI !

0

Nu mai vreau ca statul sa dea pomana din banii mei si sa finanțeze lenea !! DACĂ ȚIE ÎȚI ESTE PASA DISTRIBUIE MAI DEPARTE !!

CREZI CA ESTE O GLUMA ??? EI NU! Nu este ..

Îi vezi aproape în fiecare cartier, de blocuri sau de case. Freacă toată ziua bordurile şi gardurile, cu berea în mănă. Habar nu ai din ce trăiesc şi nici nu ai timp să afli pentru că tu abia apuci să dormi suficient şi să ai o oră, două, pentru tine pe zi.

Emisiunea de la Realitatea TV, unde şapte băieţi vânjoşi au tăbărât pe Traian Băsescu a avut un moment care m-a enervat la culme.

A fost momentul în care Costică Rogozanu, un comentator cu idei socialiste mucegăite, a reproşat fostului preşedinte al României că, după zece ani de mandate Băsescu, România este ţara cu ”cel mai mic ajutor social”.

Degeaba a explicat fostul preşedinte că matemarica e simplă: două milioane de oameni activi nu pot susţine pomeni sociale la infinit.

Nu ştiu din ce îşi câştigă existenta un comentator ca Rogozanu, care face toată ziulica propagandă socialistă şi e fascinat de lozincile cu folosite de Putin pentru manipula proştii prin Europa. Ştiu că eu lucrez de la 18 ani, cu carte de muncă, în mediul privat. Nu am cerut niciodată nimic de la statul român şi sper să nu ajung vreodată în situaţia să cer ceva.

Părinţii mei m-au educat că este ruşinos să primeşti ajutor de la stat.

Când m-am îmbolnăvit mi-am cumpărat medicamente la preţ întreg şi am preferat să merg la clinici private, pentru a evita mizeria şi haosul din sistemul de stat. Am consumat, aşadar, cât am putut de puţin din resursele statului.
Sunt din categoria celor două milioane care trebuie să plătim cheltuielile statului, din categoria celor care niciodată nu au timp să stea la taclale în faţa blocului, sau pe stradă, pentru că timpul liber e mereu prea puţin.

Când i-a trecut prin capul nepieptănat ideea că ajutoarele sociale din România sunt ”cele mai mici din Europa”, comentatorul cu creier roşu de la Realitatea TV nu s-a gândit să compare şi salariul mediu pe economie cu cel din alte ţări unde ajutoarele sunt mai mari.

Şi nici raportul persoane ocupate / persoane asistate.

Nu i-au trecut pe sub pleata încâlcită nici miile de cazuri în care s-au eliberat documente medicale pentru boli fictive care au transformat persoane sănătoase şi apte de muncă în asistaţi sociali, cu indemnizaţii şi ajutoare plătite de un sector privat care abia se mai ţine pe picioare.

Adevărul este că acum, din foarte multe motive, în România lenea şi hoţia sunt subvenţionate de stat şi această stare de fapt este injustă pentru cei care plătesc subvenţia. E normal ca societatea să sprijine pe cei aflaţi în nevoie, dar în limite suportabile şi fără să încarce excesiv mediul privat cu taxe şi impozite.

Introducerea venitului minim garantat, de exemplu, a provocat în Banat acum câţiva ani urmatoarea anomalie.
Pentru că în multe zone din Banatul Montan nu s-a făcut colectivizare, există proprietari de terenuri agricole mari care se bazau pe zilieri pentru lucrările anuale.

Când s-a introdus ”venitul minim garantat” nu au mai avut cu cine să lucreze. ”Păi, de ce să mă muncesc la tine când îmi dă primăria cât să mă descurc”, a fost răspunsul primit de la cei care erau înainte nevoiţi să muncească pentru a-şi câştiga pâinea.

Acum nu mai trebuie să muncească, pentru că îi ţine statul la limita subzistenţei cu pomeni sociale şi le face foarte mult rău.

Dă-i omului leneş suficient cât să treacă de pe o zi pe alta şi nu va mai face nimic pentru a-şi schimba viaţa în bine. Este captiv la limita subzistenţei şi astfel perpetuezi sărăcia şi dependenţa de stat.

Ştiu că puţini îşi asumă riscul să fie înjuraţi dacă spun acest adevăr, dar el este o realitate pe care nu o putem schimba dacă nu o recunoaştem onest: lenea este o mare problemă în România. Un stat care finanţează lenea ne distruge tuturor orice şansă de a ne schimba. Ba chiar provoacă fenomene cu efecte foarte grave în viitor.

Nimeni nu are curajul să discute astăzi, în România, despre efectele pentru viitor ale combinaţiei ”venit minim garantat + alocaţie pentru creşterea copilului”.

Ne prefacem că nu vedem existenţa, aproape în fiecare comunitate, a unor familii care trăiesc numai din alocaţiile copiilor. Vorbim de adulţi care îi folosesc pe cei mici numai pentru a avea un trai la limita subzistenţei din ajutoare şi alocaţii.

Îi fac şi apoi îi neglijează. Îi lasă să crească pe stradă şi nu sunt interesaţi de edicaţia şi viitorul lor. Sunt un fel de generaţii născute pentru alocaţii. Şi apoi tot noi trebuie să plătim pentru armata de funcţionari care să asigure asistenţă socială copiilor abandonaţi.

Se întreabă cineva ce se va întâmpla cu generaţia alocaţiilor când va ajunge la vârsta maturităţii?

Realizează cineva că statul finanţează producerea unor generaţii întregi de noi asistaţi social, într-o spirală a pomenilor pe care tot cei ocupaţi ar trebui să le plătească?

Eu unul m-am cam săturat ca statul să finanţeze lenea din impozitele şi taxele pe care le plătesc. Să menţină la limita subzistenţei milioane de conaţionali pe care să poată să-i manipuleze după bunul plac politicienii care le finanţează lenea.

Vreau ca banii mei să finanţeze autostrăzi, proiecte de infrastructură, şcoli şi spitale mai bune.

Vreau să plătească salarii mai mari profesorilor, nu ajutoare pentru tot felul de bolnavi închipuţi sau pensii speciale pentru parlamentari.
Vreau să fie forţaţi să-şi câştige singuri existenţa toţi cei care pierd vremea pe stradă, la bârfă, cu berea în mână, proprind gardul sau spărgând seminţe.

După 50 de ani de comunism şi 26 de ani de populism cei mai mari duşmani ai României sunt politicienii şi comentatorii ca Rogozanu, care promovează şi încurajează mentalitatea mizerabilă că e treaba statului să-ţi dea de mâncare şi să te ajute să supravieţuieşti.

Eu vreau o ţară în care nimeni să nu fie dependent de stat şi care să-i ajute numai şi numei pe cei care sunt în situaţii foarte dificile.

Facebook Comments

ABANDONAȚI de mama, patru frățiori TRĂIESC intr-o cocioaba SUB LIMITA SUBZISTENTEI: „Toţi merg la şcoală. Desculţi, că n-au cu ce se încălţa“

0

ABANDONAȚI de mama, patru frățiori TRĂIESC într-o cocioaba SUB LIMITA SUBZISTENTEI: „Toţi merg la şcoală. Desculţi, că n-au cu ce se încălţa“

Patru copii părăsiţi de mamă din localitatea maramureşeană Handalu Ilbei trăiesc la limita sărăciei, lângă tatăl lor, într-o căsuţă mică, sărăcăcioasă, gata să se dărâme. Au zile în care mănâncă doar fructe de pădure, dacă nu-şi fac milă vecinii să le pregătească ceva de mâncare.

 

Un tată cu patru copii din Handalu Ilbei trăiesc la limită, într-o căsuţă sărăcăcioasă. Mama lor i-a părăsit în urmă cu aproape un an, iar de atunci, de ea nu mai ştiu nimic. Copiii au probleme de adaptare, însă în lipsa unor evaluări ale specialiştilor merg la o şcoală normală, unde fac faţă cu greu cerinţelor. Din păcate, sărăcia şi lipsurile vin, de obicei, „la pachet” cu alte necazuri. Cei patru minori trăiesc doar din alocaţie şi din puţinii bani pe care îi prmeşte tatăl lor, muncind prin sat, cu ziua. Însă nu mereu.

Câteva femei din vecini îşi fac milă şi le mai oferă micuţilor o farfurie cu mîncare, ori o vorbă bună. Rodica Mureşan, o femeie a cărei mamă locueşte în vecini de cei patru copii, spune că a încercat să se implice să-i ajute, însă fără succes, până acum. „Am fost personal la Primăria Cicârlău (de care aparţine satul) şi am sesizat Asistenţa Socială despre cazul lor. Au spus că nu le pot da ajutor social, pentru că bărbatul nu munceşte în folosul comunităţii. Şi eu sunt absolvent de Asistenţă Socială şi cunosc legea. Dar trebuie văzut fiecare caz în parte, unii oameni chiar nu sunt capabili de muncă.

El a muncit o perioadă în folosul comunităţii, dar pe urmă n-a mai mers”, explică Rodica Mureşan. Ea mai arată că cei patru copii au vârste cuprinse între 6 şi 15 ani. „De când a plecat mama lor, fata cea mare se ocupă de spălat şi gătit. Numai că nu au, bieţii de ei, uneori, nimic ce pune pe masă. Se plâng tatălui lor că le e foame şi nu au nimic ce să mănânce. Au zile în care tot ce mănâncă sunt fructe de pădure”, mai spune ea revoltată. Mai mult, femeia spune că bărbatul nu are obiceiul să consume alcool şi că face tot posibilul să-i trimită pe cei mici la şcoală.

„Toţi merg la şcoală. Sunt desculţi, nu au ce să încalţe. Am fost pe la tot felul de organizaţii şi am încercat să le găsesc încălţăminte, dar deocamdată nu au”, mai spune ea. De asemenea, femeia spune că veicinii le dau mereu câte ceva de mâncare. „Mama mea locuieşte lângă ei şi le pregăteşte mereu câte ceva de mâncare.

Parcă erau abonaţi la mama la cantină, însă nu mai poate nici ea, că e pensionară şi nu mi se pare normal să le dăm noi de mâncare. În cazuri ca acesta, statul ar trebui să implice. Eu le-am plătit lapte, săptămânal, le-am dus ulei, alimente, dar nu e firesc”, mai spune Rodica Mureşan.

Sursa >> BY Adevarul.ro  PENTRU MAI MULTE INFORMAȚII CLIC AICI !

Facebook Comments

Între mit şi realitate. Chinezul despre care se crede că a trăit 256 de ani ar fi împărtășit pe patul de moarte secretele longevității sale :

0

Între mit şi realitate. Chinezul despre care se crede că a trăit 256 de ani ar fi împărtășit pe patul de moarte secretele longevității sale :

Bărbatul despre care se crede că a trăit 256 de ani, a cărui poveste a apărut şi în publicaţia New York Times, a vorbit pe patul de moarte despre tehnicile care l-au ajutat să-şi prelungească viaţa.

Li Ching Yuen este un chinez despre care se crede că a trăit 256 de ani. Potrivit unui articol publicat de New York Times în 1930, Wu Chung-chieh, profesor la Universitatea din Chengdu, a descoperit înregistrările conform cărora guvernul chinez din 1827 îl felicita pe Li Ching-Yuen la cea de-a 150-a aniversare, apoi alte documente care atestau felicitările oficiale oferite cu ocazia aniversării sale de 200 de ani, în 1877, scrie healthtipsportal.com.

 

 

În 1928, un corespondent al New York Times a scris că mulţi dintre bătrânii din cartierul în care trăise Li îşi aminteau că bunicii lor îl ştiau încă de pe când ei erau nişte copii, iar la acel moment el era deja adult. Li Ching Yuen culegea plante medicinale din munţi Potrivit legendelor, Li Ching Yuen ar fi început încă de la varsta de 10 ani să culeagă plante medicinale din munţi, învăţând secretele acestora de prelungire a vieţii. Timp de aproximativ 40 de ani, a trăit consumând ciuperci Ling Zhi, fructe goji, ginseng sălbatic, troscot chinezesc, gotu kola (centella asiatică) şi vin din orez (sake). În 1749, la vârsta de 71 de ani, s-a alăturat armatei chineze ca profesor de arte marţiale.

În 1927, Li Ching Yuen a fost invitat de generalul Yang Sen să-l viziteze la Wan Xian, Szechuan, unde a fost fotografiat, portretul devenind celebru. Bătrânul s-a întors acasă şi a murit un an mai târziu, din cauze naturale, spun unii; alţii susţin că le-a spus prietenilor: „am făcut tot ce trebuia să fac în această lume. Mă voi duce acasă acum“. După moartea lui Li, generalul Yang Sen a investigat legendele despre vârsta lui şi a publicat un raport cu rezultatul cercetărilor. Bărbatul, despre care se spune că este o figură extrem de iubită în comunitatea sa, ar fi fost căsătorit de 23 de ori şi ar fi avut peste 200 de copii.

Secretul său pentru o sănătate de fier Pe patul de moarte, Li ar fi susţinut că pacea interioară şi calmul combinate cu tehnicile de respiraţie sunt secretele longevităţii sale. „Păstrează-ţi inima liniştită, stai ca o broască ţestoasă, plimbă-te ca un porumbel şi dormi ca un câine“.

Evident, dieta are un rol important. Unul dintre discipolii săi, Da Liu, a spus povestea Maestrului Li: pe când acesta avea 130 de ani, a întâlnit în munţi un pustnic mult mai în vârstă, care l-a învăţat Baguazhang (un stil de arte marţiale intern) şi un set de Qigong (sistem chinezesc antic de cultivare a sănătăţii) cu instrucţiuni pentru respiraţie, mişcări coordonate cu sunete specifice şi recomandări pentru dietă.

Da Liu a mărturisit că maestrul său i-a spus că longevitatea sa „se datoreaza faptului că a făcut aceste exerciţii în fiecare zi – regulat, corect şi cu sinceritate – timp de 120 de ani“. Povestea chinezului a apărut în mai multe publicaţii de prestigiu, una dintre acestea fiind New York Times.
Deşi bărbatul a pretins că s-a născut în 1736 şi că a trăit 197 ani, decanul Universitatii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a susţinut că a descoperit dovezi ale faptului că Li s-a născut, de fapt, în 1677 sau 1683.

 

Facebook Comments

Tânăra din Tulcea medaliată cu aur la concursurile naționale de gimnastică din Italia. „Aş veni să stau în România, dar nu pentru totdeauna“

0

Tânăra din Tulcea medaliată cu aur la concursurile naţionale de gimnastică din Italia. „Aş veni să stau în România, dar nu pentru totdeauna“

Ana Maria Moraru (17 ani) avea doar 6 ani când, împreună cu familia, a părăsit satul Rachelu din judeţul Tulcea pentru o viaţă mai bună în străinătate. Din localitatea situată pe malul drept al Dunării, familia Moraru a ajuns tocmai în regiunea Padova, în apropierea oraşului italian Revigo, unde face performanţă în sportul ei preferat: gimnastica.

 

Când a împlinit 6 ani şi a ajuns împreună cu părinţii în Italia, Ana Maria (17 ani) a început o altă viaţă. În primul rând, a învăţat repede limba italiană ajutată de un băiat român care locuia aici de mai multă vreme. Şi-a făcut prieteni la şcoala elementară unde s-a înscris. Pentru că părinţii nu aveau un loc de muncă stabil, fata a început să practice voleiul, un sport unde antrenamentele erau gratuite. „Ana a făcut multe sacrificii încă de la 6 ani, de când am venit în Italia. Pentru gimnastică, sportul care-i plăcea cel mai mult, nu aveam bani, pentru că nu găseam un loc de muncă stabil, aşa că a început să practice voleiul, care era gratis“, spune Viorica, mama gimnastei.

 

După mai mulţi ani de antrenamente la volei, i s-a spus că este prea mică de înălţime pentru acest sport, de aceea Ana Maria era tot timpul rezervă când echipa sa participa în competiţii. „Se ducea cu bicicleta la şcoală şi aşa a văzut-o un antrenor de ciclism şi a chemat-o să vadă dacă îi place acest sport. Câţiva ani copila a participat la competiţii şi câştiga tot timpul unul dintre primele trei locuri. Aşa a ajuns cunoscută în presa locală“, povesteşte mama fetei. La vârsta de 11 ani a trebuit să renunţe la ciclism pentru că depăşise vârsta copiilor care se puteau antrena în acel club sportiv. Astfel, Ana Maria s-a întors la prima ei iubire: gimnastica.

 

„AM PRIMIT OFERTA SĂ TREC LA NIVEL AVANSAT“ La 11 ani a început să facă antrenamente de gimnastică. „Când eram în clasa a şasea, am schimbat şcoala.

Aici am întâlnit o colegă de clasă care făcea gimnastică. Ea m-a convins să merg şi eu la câteva antrenamente“, îşi aminteşte Ana Maria. Astfel a ajuns să-şi îndeplinească visul din copilărie: să facă performanţă la gimnastică. De atunci, face aproape zilnic antrenamente, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Ambiţioasă şi muncitoare, românca a reuşit să obţină în numai trei ani performanţe notabile pe care alte gimnaste le ating după antrenamente îndelungate, de ani mulţi. „Am început să merg la concursuri regionale şi în primul an nu am reuşit să performez, dar antrenându-mă şi crescând nivelul pregătirii mele, am câştigat medalia de bronz în cel de-al doilea an.

Apoi am primit oferta să intru într-un club de sportivi la nivel avansat. Asta se întâmpla după trei ani de când am început să fac gimnastică.” Mama fetei îşi aminteşte cum copila pleca singură cu bicicleta la antrenamente, iar dăruirea ei pentru acest sport a fost apreciată de antrenori. „A început să se ducă singură cu autobuzul sau cu bicicleta la antrenamente. Era visul nostru să facă gimnastică. Antrenorii au îndrăgit-o şi au ajutat-o.

Când era plecată la diferite concursuri, de multe ori o luau la ei acasă“, povesteşte Viorica Moraru. Performanţele sale au culminat în anul 2016, când a reuşit să ocupe locul întâi la bârnă la concursurile naţionale. Tot atunci a ocupat şi locul al doilea la sol. Cu cele două medalii câştigate, Ana Maria Moraru a ocupat locul 11 la general între gimnastele care au participat la naţionale.

Anul trecut, românca a intensificat pregătirea şi chiar a abordat exerciţii cu un grad mărit de dificultate pentru a se clasa între primele 10 gimnaste ale competiţiei. Însă un exerciţiu complex la bârnă a făcut-o să cadă, ceea ce a determinat ratarea concursului. Dar nu a cedat, dimpotrivă. În 2018 a trecut deja de etapa calificărilor pe regiune şi se pregăteşte din nou să devină cea mai bună sportivă la bârnă, antrenându-se cu foste gimnaste care au concurat la campionate mondiale.

VISEAZĂ SĂ AJUNGĂ ANTRENOARE „Acum sunt la un liceu normal din Revigo. M-am gândit iniţial să merg la o şcoală sportivă, dar am ales o şcoală care să-mi ofere o educaţie mai înaltă“, declară Ana Maria. De fapt, visul ei este să urmeze o şcoală de antrenori şi să-i înveţe pe copii tainele acestui sport. În paralel, atât cât va putea, românca va continua să participe la competiţii pentru a ajunge cu performanţa la un nivel cât mai înalt. „Gimnastica mă ajută foarte mult în viaţă. În primul rând îmi întăreşte şi consolidează caracterul, deoarece ştiu că pot să fac tot ce am făcut până acum şi, până când nu ajung unde vreau, nu sunt fericită“, îşi arată ambiţia Ana Maria.
În afara antrenamentelor şi a şcolii, în puţinul timp liber care-i mai rămâne, tinerei îi place să iasă cu prietenii, să socializeze, să se bucure de plăcerile adolescenţei.

Românca recunoaşte că prietenii sunt cei care o încurajează de fiecare dată înainte de o competiţie, o susţin în tot ceea ce face. Ana Maria este la curent cu ce se întâmplă în gimnastica mondială şi urmăreşte cu atenţie evoluţia fetelor din România. De altfel, gimnasta Larisa Iordache, medaliată olimpică, mondială şi europeană, este modelul ei în acest sport. Având aparatul preferat bârna, Ana Maria o apreciază foarte mult şi pe Cătălina Ponor, medaliată olimpică la acest aparat. ; S-ar întoarce în ţară doar pentru bunicii din Rachelu Familia Moraru revine aproape în fiecare vară în România, la Rachelu, locul unde locuiesc bunicii gimnastei şi unde ea s-a născut.

Ana Maria mărturiseşte că cel mai dor îi este, când vine vorba de ţara noastră, de bunicii ei. „Eu aş veni să stau în România, dar nu pentru totdeauna. Acolo sunt bunicii mei, acolo este locul unde m-am născut“, spune fata care ne explică faptul că viaţa ei este acum ancorată în relaţii sociale şi profesionale în Italia. Aici îşi doreşte să continue antrenamentele, performanţele sportive şi să ajungă antrenoare. În tot ceea ce face, mama ei, Viorica, îi este alături, merge la concursuri pentru a o încuraja, suferă şi se bucură alături de ea.

 

Sursa by Adevarul.ro

Facebook Comments

Vezi si..

Laura Lavric a fost dată AFARA dintr-o EMISIUNE ! Cum s-a...

Laura Lavric s-a trezit lăsată pe dinafară din emisiunea „Vedeta populară”, de la TVR 1, moderată de Iuliana Tudor, fiind înlocuită cu alţi colegi...